Pentru unii, 1 februarie e o zi obisnuita, un inceput obisnuit de luna oarecare. Pentru mine personal, e ziua din care oficial nu mai stau cu ai mei. Relatiile tensionate, prostia si divergenta de opinii a facut traiul alaturi de ai mei practic insuportabil.
Therefore, m-am mutat in chirie si e ok. Raman dator cu o insemnare mai complexa cu privire la asta.
FELICITARI pentru mutare. Este greu sa te sustii financiar in chirie, dar senzatia de “casa ta” merita efortul. Bafta in viata de “copil mare” :)
Singur e cam greu, si chiar cu 2 salarii cateodata e greu sa mai pui ceva deoparte. Eu m-am mutat de vreo 5 luni in chirie si e ok, nu mi-e dor de cicaleala ca vin la 5 dimineata acasa.
Bravo :)
Pe bune. E frumos sa fi pe cont propriu.
Din motive de cearta in fiecare zi m-am mutat si eu acum vreo 3 ani. Cateodata imi era dor sa imi faca mama mancarea si sa mi-o puna sub nas, dar merita efortul ca sa stai singur :)
Inca tin legatura cu ai mei, ii vizitez, ma viziteaza dar mi-e mult mai bine de una singura :)
bafta in noua casa si felicitari pt curaj.
Stiu cum e. Cateodata e greu fara parinti, inca le simt lipsa dupa ce nu ii mai am langa mine de 1 an. Dar hey, mergem mai departe, nu? :)
Felicitari! Asa da! Nu ca aici ca stau cu mami si tati pana la 40 de ani. Bravo. Sincer eu am plecat de acasa, nu fiindca trebuia sa semnez condica sau din cauza certurilor, nu…Mi-am dat seama ca am nevoie de un viitor, ca am nevoie sa realizez ceva in viata, ca am nevoie sa zic: “am!” Acasa castigam super bine, distractii, restaurante…dar…daca ma gandeam doar la mine traiam super, m-as fi maritat pe la vreo 18 ani :D… Am plecat, n-aveam 20 de ani, l-am lasat pe “iubitul” cu verghietele in mana si mi-am luat destinul de guler s-am plecat. Nu zic c-a fost usor sau ca-mi e usor, nu…dar daca n-ai curaj, daca nu incerci, daca “nu vrei” mai mult pentru tine insuti, daca nu lupti ca sa ai, n-o sa ai niciodata. Cui nu i-ar place sa stea pe canapea si sa aiba bani sa-i invarta cu lopata? Inca nu m-a lovit soarta cu un asa noroc, deci merg inainte, cad, ma ridic, iar cad, iar ma ridic, deci lupt incontinuare si n-am sa incetez niciodata. Succces omule, fii fericit si mergi inainte. Nu-ti va fi usor, dar nici f.greu, esti in tara, esti acasa, langa prieteni, ai realizat ceea ce multi inca n-au curaj sa faca la varsta ta, inca o data, felicitari!
[...] urmare a postului meu privind insemnatatea zilei de 1 februarie, Axa mi-a scris un comentariu de [...]