Ca urmare a postului meu privind insemnatatea zilei de 1 februarie, Axa mi-a scris un comentariu de incurajare.
Dar stai, maica-mea, care conform statisticilor este cel mai fidel cititor al blogului meu, a considerat acel comentariu deplasat. Atat de deplasat incat s-a decis ea ca e cel mai bine sa scrie un comentariu d-ala de-al ei, cugetat si plin de inteles.
draguta bine ar fi sa-ti vezi de viata ta si sa nu mai dai tu sfaturi pustilor de 20 de ani
unde esti in italia?
daca de mica ai dorul de duca realizez ce poama esti
abtine-te de la comentarii inutile care pate distruge viata unui om
vezi ce vb
Comentariul era postat d-ampulea, cu un nume fals, si o adresa inexistenta, menite sa ma faca sa cred cum ca ar fi de la fostul ei sot, actualmente in Italia. In primele secunde am ramas socat, am observat ca a scris o ortograma corect, dar m-am calmat cand am vazut ca modul in care a fost scris restul comentariului este de tot cacatul. Dar vai, pe ce-mi cad mie ochii? Un camp ascuns este IP-ul de la care a fost postat comentariul. Si vaaaai, este chiar IP-ul de acasa. Cum oare ar fi putut cineva din Italia sa scrie ceva de la maica-mea de-acasa? Oh, wait… I know…
Ca urmare a acestui act prostesc, am decis ca maica-mea isi foloseste Internetul mult mai mult decat ar trebui sa o faca, asa ca i-am scos reducerea de angajat UPC pe care o avea (ca si-asa nu mai stau acolo).
Spor.
