De trei ani am blog. De vreo 7 ani stau pe IRC și de mai mult de 8 ani folosesc YM-ul. Fraza din titlu mi s-a întipărit bine în minte undeva după ce am terminat liceul și e regula de bază. Nu trebuie să uiți niciodată că orice-ai face, la sfârșitul zilei tot în viața reală ajungi.
Inițial, am vrut să numesc articolul “Retarzii din online sunt retarzii din viața reală”. O să vedeți de ce.
Pe IRC, am cunoscut o grămadă de oameni stresați din cale-afară că nu li se înregistrează nu știu ce canal sau că nu știu cine i-a înjurat sau le-a furat nickname-ul. Până și oameni în toată firea la 30-40 de ani își neglijau familia și copiii ca să joace trivia sau să dea nu știu ce accese pe niscaiva canale mari. IRC-ul nu trebuie să fie niciodată mai mult de un hobby sau ceva cu care să-ți umpli timpul atunci când te plictisești. În nici un caz nu e un stil de viață. Și-acum, după atâția ani tot intru și dau de același gen de specimene… They’ll never learn. Nu e greu de ghicit cum o să ajungă în viață…
O situație mai de actualitate. Câți dintre voi nu aveți în lista de YM cel puțin un retard, o ființă fără o viață personală care mereu dă mass-uri întrebându-vă de cele mai noi manele sau căutându-l pe Fane (să-i dea buzz când intră, neapărat), sau un om care porcește limba română în ultimul hal? Nu trebuie să fii cea mai cultă persoană din lume, dar așa nu o să ajungi nicăieri. Pentru un post decent cu un salariu bun trebuie să știi unde se pune cratima într-o ortogramă. Dacă nu, sunt destule posturi în Spania la cules de căpșuni sau pe șantier la cărat saci cu ciment, pe un salariu de trei cifre.
Cât despre mania jocurilor și asta se poate dovedi o problemă. Jumătate din clasa a 11-a am petrecut-o chiulind și mergând prin Internet Cafe-uri, din motive destul de vagi chiar și pentru mine acum. Dar la un moment dat m-am trezit la realitate și am realizat că ceea ce fac nu e OK. Cunosc oameni care joacă WoW și DOTA în draci, cu zilele. Știu oameni care au renunțat la școală pentru asta. Și pentru ce? Pentru un prestigiu în online care valorează zero în viața reală. Ăștia sunt oamenii care se sinucid, care comit crime sau care-și petrec viața prin închisori. Și din nou, pentru ce?
