Tanti Lenuța e o persoană ca oricare alta din sediul de birouri în care lucrez. Nu cred că ăsta e numele ei adevărat, însă nimeni nu știe cum o cheamă. Ei bine, tanti Lenuța e cam paranoică de fel și crede că toată lumea e împotriva ei, că toți încearcă să o saboteze.

Lenuța e femeie de serviciu și se ocupă în principal de bucatărie. De altfel, acolo o și găsești în majoritatea timpului, bombănind. Că ea se scoală de dimineață să vină să spele pe jos și că noi suntem niște animale care nu știm decât să facem dezordine.

Am fost ieri dimineață pe-acolo să-mi iau o cafea. Lenuța noastră era deja pe baricade.
“Ați și venit?” – referindu-se la mine și la un coleg. Asta în loc de salut. Era 8 dimineața. Mă fac că n-aud și o ocolesc, spre automatul de cafea. Ridic ochii către cer tavan și-mi cer scuze in fata lui Dumnezeu că am îndrăznit să și vin la muncă la ora aia. Porc nesimțit ce sunt. Ea se scoală cu două ore mai devreme ca să vină să spele pe jos, și eu îi calc munca în picioare. Literalmente.

“Să știți că ușa aia rămâne închisă și nu mai las pe nimeni să intre cât spăl pe jos.”
I don’t care și mi se rupe, gândesc eu în tăcere, de frică să nu-mi scape vreun mop peste față, la cât de ofticată era că nimeni nu apreciază ce face ea pentru companie, chiar dacă practic ne scoate ochii cu asta, cu fiecare ocazie pe care o are.

Eu o apreciez pe Lenuța pentru implicarea de care dă dovadă în munca ei, dar totuși m-am săturat de femeile de serviciu arogante, care cred că le știu pe toate. Și când lucram la RDS, am avut parte de așa ceva în fiecare dimineață, suficient de mult încât să mi se acreasca.