În viață trebuie să știi să și pierzi. Poate că replica ar părea de bun simț, dar aparent bunul simț nu e tot ce trebuie să ai pentru a o adeveri. Când eram doar un puști, jucam tot felul de jocuri. De la leapșa până la Monopoly sau table pe casa scării. La unele eram bun, la unele nu, lucru evident de altfel.
În grupul nostru de prieteni era o persoană care pur și simplu nu știa să piardă. O persoană care atunci când pierdea, se oftica din toate străfundurile personalității ei și mai devreme sau mai târziu ne pierea cheful de tot jocul. La un moment dat ajunsesem să joc Monopoly strategic mai prost doar ca să am cu cine…
Eram aseară prin LaserMaxx, ne antrenam pentru meciurile din cupă de astăzi. Am ajuns să jucăm un meci cu niște persoane care spuneau că au ceva experiență. La sfârșit, noi – 23.000. Ei, -7.000. La ieșire, două tipe din echipa lor comentau…
- Tu, fată, jocul ăsta nu e deloc amuzant.
- Da, fată.. Aleargă ăștia ca nebunii pe-aici.
- E nașpa jocul ăsta.
Uite ce, și eu o iau în mână la fotbal, pentru că nu am mai jucat de mic, dar asta nu înseamnă că fotbalul e un joc nașpa. Un joc nu poate fi nașpa doar pentru că eu nu știu să-l joc, așa că nu m-apuc să comentez aiurea.
Unde mai pui că tot jocul n-au mișcat un mușchi, și tot ce au făcut e să stea la pândă joace strategic-defensiv.




