iReadFaces – Cristian Radu

September 15th, 2009 - 15:23

Săptămâna trecută împreună cu ciops, i-am făcut o vizită lui Cristian Radu pentru a contribui la proiectul iReadFaces.

Înainte să fugiţi care încotro şi să nu mai aud de voi niciodată, citiţi despre proiect aici.

Cred ca intotdeauna cand suntem in compania altor persoane purtam masti: masti vesele, masti triste. Dar atunci cand renuntam la ele si ne lasam chipurile dezgolite, cand ne relaxam complet muschii fetei si lasam grimasele sa dispara, pe fete si in privirile noastre se poate citi.

iReadfaces a inceput cu un autoportret. Voiam sa marchez un moment in care eram trist si cautam posibilitatea sa-mi vad fata in momentul respectiv.

iReadfaces este un proiect nascut din intrebari si provocari. A inceput cu intrebarea „Cum arat acum?” si a continuat cu „Cum arata alti oameni intr-o stare similara?”. Iar provocarea mea consta in incercarea de a-i face pe oameni sa renunte la masti, in timp ce pentru ei este o provocare sa se vada asa cum ii arat eu.

Am fotografiat oameni din cercul in care ma invart acum. Pentru ca traim in acelasi loc si ne miscam in aceleasi medii, factorii externi actioneaza la fel asupra tuturor. Energia pe care o degaja spatiul din jur si societatea e aceeasi pentru toti. Si cred ca si lucrurile pe care le simtim trec de la un om la altul prin aer si ajung sa fie simtite in masuri diferite de catre toata lumea. Caut sa vad ce simte reteaua de oameni din care fac si eu parte.

Citeşte şi restul înregistrării »

Cu şi despre bani

September 9th, 2009 - 12:37

Încep şi eu ca Seinfeld. Heeey, what’s the deal with money?.

Care-i faza cu banii?

Banii rupţi – toată lumea-i dă, nimeni nu-i vrea. Toţi vor să scape de ei. Exceptând magazinele, eu lucrez cu oameni din acel segment de piaţă care nu se uită la fiecare bancnotă în soare să vadă dacă nu cumva e falsă sau şifonată. Şi evident, nici eu nu fac asta. Drept urmare mă pricopsesc cu o mulţime de bancnote incomplete, tăiate, decupate.

Nu-mi pierd vremea la bancă să le schimb, comercianţii ar trebui să facă asta. Dar nici nu le dau mai departe, decât dacă mi-s ultimii bani din portofel. Le strâng acolo şi le bag în bancomat cu prima ocazie. În mod surprinzător, niciodată nu mi s-a întors vreo bancnotă ruptă. Cred că le filtrează sau ceva, nu ştiu.

Una peste alta, e trist să te refuze cineva că-i dai o bancnotă ruptă şi tu să bagi scuze d-alea gen “nu am văzut-o”. Şi mai trist e atunci când te scuzi cu “aşa mi-au dat-o şi mie alţii”. Excepţie fac momentele când bancnota ruptă ţi-a dat-o acelaşi comerciant, cum a păţit Sebi.

Lipsa măruntului – Nu zic nu, oricine poate rămâne fără mărunt la un moment dat. Dar deja când se întâmplă în mod regulat, pare dubios. Şi aici ţine la fel, de atitudine. Dacă n-ai mărunt şi nu eşti în mijlocul muntelui, mergi până la magazinul de lângă, poate au ei. Dar să mă expediezi pe motiv că “n-ai ce să-mi faci” sau să mă pui să merg eu să schimb, nu e frumos şi-ţi dăunează afacerii.

PS: Să n-ai bancnote de 10 RON să-mi dai rest la 100, nu se cheamă că n-ai mărunt.

Număratul restului – Eu am un obicei să nu număr restul primit la magazin. Asta pentru că îl număr din ochi înainte să mi-l dea, când îl numără vânzătorul. În plus, consider de prost gust să ţii coada pe loc, pentru că tu vrei să mai numeri o dată banii. Când aţi fost ultima dată “furaţi” la rest, mai ales la magazine la care mergeţi des? Mie mi s-a întâmplat doar de vreo două ori în ultimii zece ani, şi cred că de mai multe ori am primit bani în plus, deci nu pot nici măcar să spun că am ieşit pe minus. Merită?

Excepţie, casele de schimb valutar. Acolo deseori afişul cu “număraţi banii la ghişeu” se traduce prin “dăm ţepe dese”.

Saga asigurărilor româneşti

September 7th, 2009 - 16:05

Şi, ca să vedeţi cu ce mi-am mai ocupat eu timpul (se ştie că ăştia care fac bani online sau lucrează cu calculatoarele au foarte mult timp liber), vă povestesc imediat, că doar v-am promis.

Se face că cu o săptămână înainte de concediu, o proastă (da şi pot să şi subliniez – era femeie) taie două benzi într-o intersecţie, ca să facă stânga. Pe strada din stânga se vindeau puli la kilogram pesemne, pentru că eu nu pot să-mi explic cum a făcut stânga aşa dintr-o bucată, fără să se asigure. Şi eram totuşi în plin trafic de dimineaţă, în pana mea!
Citeşte şi restul înregistrării »

Diseara, FTW Party

September 3rd, 2009 - 15:59

Diseară ne întâlnim cu toţii în Club White pentru petrecerea de lansare FTW.

Participanţii sunt printre comentarii pe-aici şi după cum se vede, se anunţă o petrecere pe cinste. O sa fiu şi eu pe-acolo ca membru din echipa tehnică, dar presimt ca nu despre asta vom discuta :)

Norocosul număr “şepte”

September 2nd, 2009 - 15:27

De ce “şepte” şi nu “şapte”? Să dea dracu’ dacă ştiu de ce pocim limba română aşa. Dar de câte ori n-aţi întâlnit pe cineva care vă dictează un număr de telefon care începe cu “zero şepte”?

Conversaţia decurge cam în felul următor:
Eu: Ce număr de telefon ai?
El: Zeroşeptedoitrei…
Eu: Zero cât?
El: Şeptedoitrei..
Eu: Ce-i aia şepte?
El: Şepte! Şepte după şase

…şi pe mine mă deranjează la culme.

Asta e. Ascunzişurile limbii române este care mai de care mai ascunse. Gen.

Pagina 1 din 212

Tag cloud:

adsense amintiri banc banci bani bere blackberry bloc blog blogosfera bloguri bowling bucuresti cabral carti cocalari colegi comunitate concurs concursuri cumparaturi digg dilema Diverse domenii emo fun funny furt games godaddy google gts hardware hosting hr idiocracy ikea injuraturi iso kfc laptopuri laser tag leapsa Linux livrari manele mare masini mcdonald's Microsoft misogin monden Movies muzica oameni online parcari party personal pietoni pizza plaja plugins politica portfolio pr prieteni Raiffeisen reclame relatii romani Romania scoala sex sexy Software spam sql swf tarani telefoane timp liber tips&tricks top trafic tv twitter Uncategorized upc vacanta vanzatoare vecini wii windows wordpress work xp yahoo zoso