Chiar dacă românul e obişnuit să-i pese în general şi să se bage în seamă d-ampulea, eu fac excepţie de la nefericita regulă şi mi se rupe de două categorii de situaţii:

• Situaţiile care nu mă afectează în mod direct.
• Situaţiile care mă afectează, dar nu am nicio posibilitate realistă de a schimba asta.

Dacă toată lumea s-ar ghida după principiile astea, viaţa ar fi mult mai frumoasă şi nici nu s-ar risipi atât de multă energie în moduri total imbecile. Ca să înţelegeţi despre ce vorbesc, să luăm în continuare câteva exemple din fiecare situaţie de mai sus.

Nu mă afectează direct. Aici intră în principal problemele idioate ale celor din jurul meu. Nu vorbesc de cazurile în care eşti singur în deşert cu un butoi de apă şi dai peste un om însetat, momente cand e de bun simţ să faci pe bunul samaritean. Vorbesc de momentele când sunt abordat de Iehovişti, sau de ăia de mă sună să-mi facă un sondaj la telefon despre rata de penetrare a laptelui de struţ, sau de vecinii care-mi bat la uşă să-mi zică să nu mai trântesc uşa la lift aşa tare, că ei deja sunt cu ochii pe vizor şi zgomotul e cam intens, sau de haterii şi trollerii de pe internet de care râd cu lacrimi de câte ori am ocazia.

Pur şi simplu mi se rupe. “Just walk away”, un citat celebru. O să ziceţi că sunt un muist cu nasul pe sus, dar în realitate sunt un om calm care nu-şi mănâncă nervii pe tâmpenii inutile. Şi dacă nu v-aţi prins cât de mult îmi pasă, citiţi punctul de mai sus :)

Şi-acum partea a doua, chestiile care mă afectează dar n-am ce să le fac. Au mărit ăştia TVA-ul. Super. Păi eu zic să facem cu toţii o petiţie şi să dăm mass-uri să intre lumea să semneze. Că ăştia care guvernează ca în codru sigur se vor uita la o pulime de câteva mii de români care şi-au trecut numele într-o listă. Cu o mână semnăm petiţia şi cu o mână suntem la supermarket să luăm ultimele 10 baxuri de Cola cu TVA redus, cât încă mai prindem.

Sau şi mai bine, ia uite, stau aici la semafor de 10 de minute, s-a făcut verde de jumătate de secundă şi bulangiu’ ăla de peste 3 maşini n-a luat piciorul de pe frână. Ia să-i dau eu un claxon, să ştie cu cine stă de vorbă. Aşa, şi? Ai tras tu un claxon şi brusc s-a fluidizat traficul pe Splai? Felicitări. Vrei şi-un buchet de flori?

Ca şi concluzie, nu e oare mai bine să-ţi concentrezi energia spre lucruri pe care le poţi rezolva şi care te interesează în mod direct? Să încerci să-ţi trăieşti viaţa cât mai bine posibil, independent de ce se întâmplă în jurul tău? Pentru că dacă încă nu ţi-ai dat seama până acum, nimeni nu moare virgin. Viaţa ne fute pe toţi.

Foto: hollow-hill.com

Tag-uri: idiocracy, personal