Generatia noastra a fost o generatie privilegiata si as putea zice eu unica. Noi am fost singurii care am prins consolele video cu casete si grafica in 8 biti. Nintendo, Sega Mega Drive… Si ce entuziasmati eram cu totii ca impuscam spre ecran si cadeau ratele.
Imi aduc aminte ca se vindeau casete cu jocuri in targ la Big, dar si la unele magazine din apropiere. Dupa ce luam un joc d-ala ne strangeam 2-3 prieteni si jucam zile intregi pana il terminam. Tin minte ca ne jucam atat de mult la jocurile alea incat stricam joystick-urile unul dupa altul.
Si le lasam deschise peste noapte, pentru ca nu aveau functie de Save/Load. Si jucam un joc de zeci de ori pana stiam pe dinafara fiecare nivel si puteam sa-l luam de la capat si sa-l terminam pe tot intr-o zi. Si niciodata nu ne plictiseam.
Acum avem Counter Strike, Halo, WoW, si alte chestii care nu ma mai pasioneaza atat de mult ca “oldies-urile” sau ce am zis mai devreme. Poate pentru ca am crescut si am alte prioritati, pentru ca fiecare joc are numarul lui de fani.
Voi ati avut experiente cu consolele?
Tag-uri: amintiri
Eu mai am si acum jocul video.Cu joystick-urile cu “pistolul” sa impusc rate si mai am si casete :).
Ce vremuri (Parca tre sa mor).
Oricum si jocurile astea noi sunt frumoase.Grafica,gameplay si alte chestii.
Eu am 15 ani si am prins consolele,deci nu sunt chiar asa vechi :P
[...] postul lui Etherfast,m-am gandit si eu la copilarie (inca sunt copil) si mi-am adus aminte de Batman. Va mai aduceti [...]
Chiar daca si acum ma numar in randul “celor mici”, cand mi-am tras comp acum 10 ani jucam in prostie Pipe si alte jocuri adiacente. Ulterior am descoperit jocul pe tv, iar Mario m-a facut sa pierd o tona din timpul liber.
Pacat ca producatorii de jocuri nu se gandesc ca in public mai sunt si oameni care merg pe premiza “keep it simple”, in care ma includ si eu. Jocuri gen Wow nu numai ca te cheleste de tot timpul pe care-l mai ai liber, dar iti incarca memoria cu sute de denumiri inutile si pentru oameni fara activitati in viata sociala. Poate ca de aia jocurile in care activez sunt Starcraft (my fav), Fifa 07, CS si NFS 2 Hot Pursuit. Those wore the times …
Nintendo? Sega? Da’ Terminator ce are?
Am avut un Terminator si dupa aia o imitatie proasta de Sega MegaDrive (care era de fapt pe 8 biti) si era beton. L-am jucat si pe ala cu ratele si vanatorii, dar cel mai mult Contra si Tank. Asta dupa ce am terminat Mario. Contra era beton in doi cand aveai chef de impuscat, iar Tank cand vroiai ceva mai relaxant.
Nu aveam joystick, dar gamepad-urile era bestiale. Mi se pareau mult mai bine, poate si din cauza ca joystick nu am folosit mai deloc.
Ca tot ai pomenit de casetele cu jocuri, mi-aduc aminte de cele care se laudau ca au 9999 de jocuri si de fapt erau mai multe variante (niveluri) ale aceluiasi joc sau hai maxim 4 jocuri distincte.
De tinut aprins pentru cateva ore sau peste noapte, nu l-am tinut niciodata pentru ca nu prea aveam nevoie si nici nu-mi puneam baza in RENEL. Nu erau probleme cu alimentarea, dar de ce sa ma complic/risc?
Sa stii ca exista emulatoare de Nintendo si pentru PC si pentru PSP (PlayStation Portable). Am reusit sa joc cu succes Contra pe ambele, doar ca fara gamepad nu are acelasi farmec, e mai greu pe tastatura.
Hehe. In ’95 primisem o consola de genu’ asta. Foarte tare era ! :D
eh ce amintiri, cate joystick-uri am rupt, si le refaceam, stateam cu firele desfacute, lipeam la nevoie, o singura consola am avut pe care mia fost furata, si de atunci numai shet-uri ieftine imi cumparam, care clar nu rezistau mai deloc :))
Am avut mai multe si am jucat pana mi-au sarit capacele :)
Duck Hunt, Mario, Tanks, orice. Culmea e ca daca nu stiam de save/load, nu simteam nevoia… si nu mi se parea anormal sa iau un joc de la capat de fiecare data.
Partea nasoala e ca mereu am avut imitatii groaznic de ieftine si parghia rupea uneori casetele in timp ce le scotea.
CIP-03, HC90, HC91…..he he, ce se mai derula la casete pe vremea aia….si ca sa incarci un joc toata familia era nevoita sa asculte o melodie compusa din 0 si 1 pentru zeci de minute la casetofon.
“V-am prins vrajitoarelor!”
Toate sunt tari. Eu unul imi construiam harti de unul singur la Tanks si jucam cu orele.
@Cristian, am avut si Terminator, si l-am distrus si p-ala.
@Flo: Just think at all the nice times :P
Si eu am prins “generatia” asta. Pe tancuri ne jucam cel mai bun. (in doi). Era super, la vremea aia.
[...] tot am vorbit de jocurile pe consola, ma gandeam ca ar fi frumos sa aduc in discutie si jocurile pe PC de alta [...]
Eu am avut Terminator, 2 mi se pare. I-am taiat cablul pistolului si il tineam sub perna, poate-poate ma ataca cineva.
parghia intr-adevar era slaba, dar noroc ca puteai scoate/baga cu mana casetele. Imi aduc aminte ca am avut o perioada in care jucam numai Mario, ca sa-i invat toate scurtaturile. Jocul care mi-a ramas in cap cel mai mult e “Double Dragon 2″ Se juca si in 2, team-mode. Era genial. Puteai interactiona cu mediul in sensul ca se gaseau pe jos bare de metal pe care le aruncai in oponenti. Si cred ca avea 16 culori. Superb
Indeed… ce vremuri :D
Prima consola de joc a fost un TERMINATOR, cumparat din banii de la colind de acu’ vreo 6 ani sau ceva de genu’. Apoi am schimbat (pentru ca se stricase) pe o imitatie de SEGA, trecand la o consola interesanta, sub forma unei tastaturi de calculator, care avea o caseta inclusa cu jocuri de dexteritate (litere ce cadeau si trebuiau sa fie apasate pana sa ajunga jos). De acolo mi-am format si dexteritatea :)).
Casetele… multe. Incepand cu celebrul Mario, jocurile olimpice, Tom si Jerry, Chip si Dale… superbe, toate. Insa de cand cu calculatorul… mai putin timp pentru astfel de tipuri de joc :o)
L.E. : se pare ca jocul “Duck Hunt”, spre exemplu, poate fii jucat si pe iPhone (pentru detinatorii de asa ceva).
Sursa : http://www.geeksugar.com/516226 (care ne indreapta apoi spre un link total off topic.)
si eu am 15 ani si mam jucat pe console dalea vechi aveam vreo 4-5 ani
Si eu care credeam ca sunt printre putinii cu principiul “keep it simple”. Jocuri ca super mario, simple, distractive, fara 15 mii de denumiri si alte chestii cum zicea cineva de mai sus te fac sa te distrezi, dar si sa vrei sa treci mai departe.
Nu imi plac jocurile din ziua de azi pentru simplul motiv ca sunt prea complicate. Si asta nu pentru ca m-ar duce capul, ca ma duce, dar ce rost are sa ne incarcam memoria cu atatea chestii ?
Si eo m-am jukt pe joc pe televizor..am 17 ani si tin minte un singur joc calumea … Chip and Dale…….era foarte tare….cu alea 2 veverite..cand te carai unu pe altu……..
Rog …care aveti disketa Chip and Dale …V-o cumapr eo prin posta .. :-@ …. doar de dragul vremurilor trecute…. cand stateam cu orele pe jocul acela invechit … :P
Si acuma ii mai dau drumul HC-ului meu doar sa aud cum se incarca un Elite sau Academy :)