Acum zece ani si poate chiar mai bine, supermarket-urile “en-gros” erau o revelatie printre romani. Imi aduc aminte si acum deschiderea “Metro” din Otopeni. Carucioarele alea interesante si autoservirea erau un concept nou la noi, care intre timp au atras din ce in ce mai multi romani.
Ma gandesc cu stupoare ca acum daca vreau sa merg in Cora, Selgros, XXL, sau ce magazine or mai exista pe-aici, in week-end, nu pot gasi un carut decent. Unu’ ba nu are o roata si schioapata mai rau ca iepurele, altu’ trage dreapta de faci muschi tot tragand de el, altul scartaie de parca n-ar mai fi fost uns de secole.
Nu stiu acum cum e, insa acum cativa ani si pare-mi-se doar in unele magazine, intrarea fara shopping-cart nu era permisa. Te oprea paznicu’ frumusel si te trimitea dupa un carut. Evident, replica omniprezenta era ca “sunt cu cineva care tocmai a intrat cu carutul”.
Si ca o mica incheiere, in preajma sarbatorilor ii ador pe oamenii care ma intampina inca de la iesirea din magazin, binevoitori sa ma duca pana la masina si sa ma ajute, doar-doar le-oi da carutul sa-si faca si ei cumparaturile :)
Acum, la munca, nu la-ntins mana!
Tag-uri: cumparaturi, oameni, pr, romani, top
Chestia cu carutul in supermarket n-as stii sa-ti spun cum e acasa, dar iti spun cum e aici :). Bagi banutul, ai carutul, nu-l duci inapoi, n-ai banutzul (2 euro, 1 euro sau 50 de centi). Ca scartzaie sau ca se clatina, sau ca n-au roti, asta-i vina celor care au supermarketul. In ziua in care supermarketul inchide, ar trebui revizionate…eu una sa ma car cu un copil, piata, si carutzul care-o ia razna, las dreaq tot si ma duc in alta parte, chit ca fac 30-40 de km. sa ma duc in alta parte.
Asa se intampla acum in toate super-marketurile