In decursul anilor am observat ca femeile au o cu totul alta perceptie asupra cumparaturilor decat avem noi, barbatii. Sa luam cateva exemple concrete.
Barbatul are nevoie de o pereche de pantaloni. Se duce special in magazin doar pentru acea pereche de pantaloni. Gaseste ceva ce-i place, se uita putin si la pret, face repede un raport pret/calitate si ia o decizie. Nici un barbat nu se va plimba in cautarea unei perechi de pantaloni mai mult de jumatate de ora sau mai mult de cateva magazine.
Femeia are nevoie de o pereche de pantaloni. Se duce special (zice ea) in magazin doar pentru acea pereche de pantaloni. Se uita cel putin o ora prin toate magazinele in cautarea perechii perfecte inainte sa cumpere sau macar sa probeze ceva. Dupa doua-trei magazine vede o poseta draguta si o cumpara, dupa inca trei mai vede si o pereche de pantofi, dar aici se va intoarce mai tarziu…
In sfarsit gaseste ceva ce-i place si se decide sa probeze. Se admira cel putin 5 minute in oglinda din toate pozitiile. De abia la sfarsit se uita la eticheta cu pretul si se intristeaza. Mai cautam…Operatiunea se repeta pana da Domnu’ sa apara ceva care sa-i si placa cu adevarat.
Chiar daca a gasit tot ce avea nevoie si chiar MULT mai mult, femeia nu pleaca spre casa pana nu s-a uitat prin absolut toate magazinele.
Ati trecut si voi prin situatii de genul asta? Aici nu ma refer la Raluca, pentru ca slava Domnului, cumparaturile cu ea au mers repede intotdeauna, dar stiu eu ceva specimene… :)
Tag-uri: cumparaturi, misogin
Nici eu nu plec acasa pana nu ma uit in toate magazinele. Dar nu ma duc cu o idee in cap si ma intorc cu altele :))
Mi se pare ca asta e o prejudecata stupida de-a dreptu’. :) Scuza-ma de franchete, dar asa e. Am intalnit atatia baieti care stau o suta de ani sa isi ia un rahat [printre care si florian] si atatea fete care fac la fel, incat nu poti spune ca e o caracteristica a persoanelor de sex feminin. Si eu am zile in care caut o anume chestie o zi intreaga sau cateva zile rand si zile cand intru in primul magazin, mi-am luat si-am plecat. Exagerezi. Rau.
@Flo, speaking of which… ce face tricoul meu? :D
@Anca: E doar o exagerare, intr-adevar.. Dar sunt sigur ca multi dintre voi care cititi va regasiti in chestia asta.
Toti dintre noi ne regasim. Pentru ca n-ai cum, chiar si fata fiind, sa staaaaai asa de fiecare data. Sunt momente si momente in viata fiecaruia. Pana si tu, c anu cred ca iti gasesti in primele 2 magazine ce aveai nevoie si nu iti iei niciodata, da’ niciodata ceva ce nu ti-ai propus de acasa sa iti iei.
Haoleooo…. mai bine ma duc la munca decat sa ma duc cu precena la cumparaturi :)))
Innebunesc sa stau sa astept printre rafturi cu sutiene, tricouri, s.a.
Anca sa fim seriosi :)) Toate au gandirea asta a ta: Eu? Eu imi cumpar imediat… jumatate de ora maxim..
Am o amica care se opune cu vehementa acestei idei, cum faci tu de altfel… si cam de fiecare data reuseste sa stea o ora numai in Zarra… apoi trece la restul magazinelor..
Intradevar.. Am vazut si baieti care fac acelasi lucru.. Insa aia sunt exceptiile noastre… pe cand ptr voi asta e o caracteristica ;)
Asa ma, zi-le tu :D
Get real! Cand e ultima oara cand te-ai dus sa-ai iei un adaptor DVI-to-VGA si ai iesit din magazin efectiv doar cu ala? Dupa ce te-ai zgait prin Media Galaxy la camere video, LDC-uri si laptopuri, cand ai ajuns în final la casa aveai in cos si un card de memorie, si un cablu HDMI, just in case, si poate o tastatura ca cea veche e cam obosita de la atata blogging.
E acelasi lucru peste tot, doar ca se manifesta în cazuri diferite, de la un individ la altul.
Dupa cum spuneam, si noi avem exceptiile noastre… :)
Un articol foarte bun… dar mi-a lasat un gust amar in gura. Cred ca a fost de la branza.
Deci !!! sa nu aud ! lucrez cu specimene de genul ! Vin imediat cum se deschide magazinul, se uita precum curcile … fac varza toate rafturile, pachetaria care este la dunga, absolut TOT, isi pun pe ele 1000 de umerase cu haine si pantofi care mai de care … apoi vine momentul crucial la cabina de proba unde revoltate “DE CE MA LASATI DOAR CU 6 PRODUSE ?!?!?!?” apoi … intra in cabina si incepe “sansul” “vreau un nr mai mic, vreau un nr mai mare, sunt proasta de put si nici macar nu stiu ce inseamna S,M,L”.
Oricum … Andrei vad ca a fost FOARTE indulgent cand a descris “shoppingul” el a prezentat un caz in care femeile chiar au ceva cascaval la ele, dar nu exagerez si va spun ca cele care invadeaza dimineata si seara cu 5 minute inainte de inchidere magazinul nici macar nu au portofel la ele, am cliente care intra se uita, privesc, admira, rup 3 perechi de jeans sau rochie/fusta TOATE 3 ACEEASI MARIME !!! (sa nu cumva sa incerce o marime mai mica), vezi ca esti cat VACA probeaza un XXL nu rupe 3Muri doar ca esti tu frustrata !
PLUS sa nu mai vorbim de nesimtire si lipsa de educatie, haine lasate prin cabina de proba, fond de ten pe gulere, etc etc etc.
DA, sunt si femei care stiu ce vor cand intra intr-un magazin, femei care exact cum spuneati si voi, vin cu un scop, doamne care se respecta, care isi stiu lectia, se uita la 2-3-4-1000 rochii (exemplu) dar macar stiu ce cauta si se duc singure, apoi ies cu ele din cabina si spun celor de la fitting room “astea raman, astea nu”.
[...] sa va vad, daca postul trecut cu privire la cumparaturi spuneti voi ca nu prea s-a potrivit, s-auzim aici ce argumente aveti. [...]
Eu daca ma duc sa mi iau pantofi, nu mi iau mai multe de o pereche decat daca e vreo oferta care sa ma scoata in avantaj. Oricum nu stau mai mult de 20′ sa ma uit/decid/cumpar/plec. Nu cumpar si altceva decat am plecat sa cumpar, indiferent pe langa cate magazine trec. Daca am plecat pur si simplu cu prietenul sa ne uitam prin magazine ca avem bani, dar nu ne am hotarat sa cumparam ceva anume, asta e altceva. Ne plimbam uitandu ne pentru amandoi, si cumparam ce ne place, fara exagerari.
Cat despre blugi, sa ti zic eu cum sta treaba :D Pentru penultima pereche de blugi a trebuit sa merg prin toate magazinele din Mall si Unirea. De ce? Pentru ca in Romania nu e ca in SUA. La ce sa ma refer… la blugii pentru fete cu fundul mare si talia mica :D Ca sa imi vina la fund, raman largi in talie de pot baga 3 pumni…. intr un final, culmea, am gasit o pereche perfecta ca lungime si dimensiuni. Deci se poate ;) si au fost 160 RON deci nu tragic de scumpi. Aceeasi treaba la bluze/camasi… incearca tu sa gasesti bluze si camasi cu croiala ca pentru mine: BIG boobs si talia mica… pai se intampla prea des ca atunci cand imi vine peste bust, sa nu mi fie cu 3 numere mai mare decat trebuie la talie si maneci – si ti dai seama cat de aiurea arata, in loc sa fie frumos, pe talie. Cand intampini genul asta de situatii, nu prea ai ce face decat sa colinzi magazinele. A da… si prietenul meu sa stii ca pierde destul timp uitandu se dupa adidasi/trening :) chestia este ca suntem echilibrati unul pentru altul.. adica nu exageram, si ne place sa facem cumparaturi impreuna. De cateva ori s a intamplat ca el sa nun gaseasca ce cauta (sau eu), si sa insiste sa mi cumpere mie ceva ce ne placea si mi venea si bine. Asa i frumos intr un cuplu :)
De curand prietenul meu a fost cu un amic de al lui, sa si ia ala adidasi. A venit dupa 8 ore acasa, nervos, obosit, spunand ca Giani nu si a luat adidasi, si ca ce bine ca eu nu stau atata sa caut si sa probez :)
Mai sus am mentionat situatiile in care sunt obligata sa caut in multe magazine si sa probez si mai multe… poate poate oi nimeri ce trebuie. Dar mi s a intamplat de cateva ori, ca prima pereche de pantaloni, din primul magazin in care am intrat, sa mi vina si sa i cumpar – chestie de 5′. Atunci cand imi place o camasa sau o pereche de blugi, intreb intai daca are nr pt mine (la camasi trebuie sa mi se analizeze pieptul, ca stie vanzatoarea mai bine daca mi vin sau nu), ca sa nu rascolesc rafturile degeaba (la blugi se intampla adesea sa ramana doar numerele mici la modelele foarte bine vandute). Cat despre ce se zicea mai sus intr un comentariu… ce e asa grav ca intra in magazin, arunca doua priviri si pleaca? Nu e vorba ca nu are bani, e vorba ca nu gaseste nimic pe gustul ei. Dar sunt de acord ca exista specimene care probeaza aiurea 1000 de lucruri, fara sa aibe de gand sa cumpere ceva. Cand sunt nevoita sa probez multe, oricum ma scuz la personalul care ma ajuta… chestie de bun simt.
[...] Scrisă de Etherfast, pe blogul său: [...]