M-am luat la un moment dat de vanzatoare. Azi a venit timpul sa o fac din nou.
Cel mai mult si cel mai mult imi place atunci cand e o coada de cateva persoane si persoana din fata se cunoaste cu vanzatoarea. Cum mi s-a intamplat azi, si de multe ori pana acum. Pentru ca in jur de jumatate au IQ-ul subunitar, nu pot face doua lucruri deodata (sa serveasca clientii SI sa vorbeasca cu prietena ei buna). Tocmai de aceea parca trag amandoua de timp si se intind la conversatie.
- Iaurt d-ala bun ca la televizor mai ai?
- Da, dar doar doua
- Da-le-ncoa. Apropo, ai auzit ca Mimi a facut hepatita?
[...] Cum pana mea legi iaurtul cu “apropo” de hepatita?! [...]
- Nuuu… N-am auzit, E de rau. Alo, domnu’, nu va lasati pe vitrina ca se tine intr-un surub
[...] In gandul meu… Tinea-te-as pe tine intr-un surub, pha :) [...]
- Hai ca te las, ma duc si eu sa fac de mancare… am facut o ciorbita de perisoare
- Vai tu, mie nu-mi iese niciodata si am incercat de vreo 3 ori.
Si tot asa.
De ce pana mea sunt obligat sa asist la conversatii d-astea inteligente de care m-as bucura foarte mult daca as fi scutit?