Românu’ în loc să-şi vadă de problemele şi de casa lui, trebuie neapărat să se ia de alţii, să-şi dea cu părerea şi să comenteze. Mult şi prost.
Dimineaţă mă întâlnesc pe palier cu un vecin pe care l-am văzut de 2 sau 3 ori în ultimul an şi jumătate de când m-am mutat. Evident că eu salut, el nu, exact aşa cum fac toţi ceilalţi retardaţi din bloc (deh, poate nu mă cunoaşte omu’, şi oricum e mai politicos să salut eu că sunt mai tinerel, aşa).
Pentru că inteligenţii de la mine de la bloc parchează câte două maşini pe câte trei locuri, eu când ajung seara, o parchez la stradă, pe trecere, cu jumătate de bot în alee, etc, şi dacă îndrăznesc să întârzii cumva 2-3 minute peste ora 8 dimineaţa, şacalii sunt deja acolo s-o ridice (salutări ADP Sector 2!). Azi mă aşteptau cu sfoara deja trasă pe maşină.
Idiotului de vecin probabil i s-a părut foarte hazliu că am luat-o la fugă imediat ce-am ieşit din bloc, drept urmare m-a urmărit să nu cumva să-i scape vreun detaliu suculent. După ce mi-am re-parcat maşina, el concluzionează satisfăcut: “Pfoai, ce la fix ai venit, mânca-ţi-aş.” şi după care mi-a vorbit 20 de minute pe ceas despre cum ar trebui să parchez maşina în groapa de nisip din părculeţ, care e fix lângă parcare, sau despre cum am dat foarte mulţi bani pe maşină, că la banii ăştia îmi luam ceva SH mult mai bun. “Da, dar eu vroiam maşină nouă”, îi zic. “Nuuuu, lasă tată că ştiu eu ce vorbesc, că ştiu eu pe cineva la leasing…”. “Şi trebuia să-ţi iei de 1.9 că să vezi ce bine merge la 200. Da lasă că pentru vârsta ta e bună şi asta până îţi iei alta mai bună.
Noi, românii suntem un neam de proşti. Cheltuim bani d-ampulea. N-aţi observat că ORICE, dar absolut ORICE ai cumpăra, de la un kilogram de roşii până la o nenorocită de casă, ÎNTOTDEAUNA există cel puţin un deştept care ştie el pe cineva sau care ar fi găsit acelaşi lucru, undeva mai ieftin şi evident mai bun? Deci statistic, noi, românii suntem un neam de proşti, pentru că absolut niciodată nu luăm cea mai bună ofertă.
‘tui muma-n cur de retardat, îi trag eu cu cheia pe maşina lui “aia bună”. Îi las un autograf şi i-o fac mai aerodinamică. Trebuia să i-o retez pe loc când a început să-mi îndruge prostii, dar am zis să nu fiu nepoliticos.
Când am parcat prima dată maşina în faţa blocului, brusc s-au trezit ăştia să mă salute. Vecinu’ de palier care într-un an jumate mi-a adresat doar două cuvinte, brusc a trecut la “oooohooo, să trăieşti vecineeee. E nouă? Păi trebuie udată! Când ne faci cinste?”. L-am ignorat deşi vroiam să-i zic ceva de udătură şi mă-sa, dar am tăcut şi l-am ţinut minte. Săptămâna trecută, am ieşit dimineaţă din bloc cu
pistolul de airsoft (da, scriu mâine despre asta) legat de picior şi geared up. A încremenit, a salutat, m-a întrebat unde mă duc şi i-am răspuns cu sictir dar în şoaptă că am nişte treabă…
A trecut o săptămână, săptămână în care m-a salutat zilnic. Cred că se străduieşte din greu…
Eram în vizită la DigitalImage şi la interfon dau evident de o tanti binevoitoare să-mi deschidă dacă-i zic unde mă duc. Dacă-i zic că mă duc să sparg un apartament ce face? Leşină pe-acolo. Sau poate sare la gâtu’ meu. Sau poate sare la al mă-sii şi-şi vede de treabă. Am râs cu lacrimi azi când i-am auzit pe Dobrovolschi şi Craioveanu la Guerilla cu aceeaşî problemă cu vecinii băgăreti.
După ce m-am rugat de ea să-mi deschidă, se uită aşa lung la mine cum trec… “Ce-ai mai crescut, mamă”. Da, ce bine. Nu m-ai văzut în viaţa ta.
Cazuri de genul asta d-astea întâlnesc la tot pasul şi sincer, m-am săturat. De ce nu-ţi vezi frate de treaba ta şi trebuie să ştii tu tot, să faci tu parte din tot ce se întâmplă în univers?