Nu, eu nu cred în asta, dar se pare că vecinii mei o iau în serios. Ieri dimineaţă am fost trezit de sunetul unei bormaşini. Aparent am un vecin care şi-a luat o bormaşină d-aia inteligentă, care nu merge decât in week-end şi până-n ora zece dimineaţa maxim. Ce era să-i zic? L-am lăsat să-şi dea găurile.
Ştiu că stau într-un bloc cu o grămadă de feţe triste, pensionari şi oameni fără vieţi personale.
Dar nu, dacă te trezeşti în fiecare dimineaţă la ora 6 să plimbi pisica, să fumezi o ţigară pe scara blocului şi să vezi cine mai trece prin faţa uşii tale, asta nu te plasează pe tine mai sus decât mine, care mă scol tot la 6 dimineaţa, dar ca să merg la muncă.
Şi cireaşa de pe tort, azi. În faţa blocului se parcheaza paralel cu bordura, pe toată lungimea blocului. După ce mi-au ridicat-o acum două zile, acum mă asigur de cinci ori înainte să parchez. Să nu blochez pe nimeni, să nu incomodez pietonii şi-alte chestii d-astea de fineţe. Din păcate, karma n-a ţinut cu mine nici azi. La fel, la ora zece dimineaţa, bătăi puternice în uşă şi-o domnişoară disperată că ea nu poate ieşi din parcare.
Deja-mi făceam scenarii, că eu parcasem bine. Mă îmbrac mormăind şi ies cu jumătate de ochi deschis afară până la maşină. Şi-acolo o văd pe ea, cu un Toyota Yaris roşu (şi mic!), cum se făcea că apreciază distanţele. Într-adevăr, avea cam 20 de cm până-n bara mea, dar avea un metru faţă de ăla din faţa ei. Spume, tunete şi fulgere.
- Ce s-a întâmplat? o-ntreb.
- Păi n-am loc să ies şi vă rog să o daţi mai în spate.
- Aveţi un metru spaţiu de manevră în faţă!!! (disperat deja de situaţia evidentă pe care proa… domnişoara nu o observa.
- A, da? Păi dacă spuneţi dumneavoastră, aşa o fi. Eu nu vreau să intru în conflict cu nimeni.
Uită-te femeie la spaţiul ăla dintre tine şi maşina din faţă! E liber, e de un metru lungime şi e fix în faţa ta. Foloseşte-l!!! Evident că n-a priceput nimic şi a trebuit să dau în spate ca să-i fac loc.
Tipa n-avea lămâie în geam, dar totuşi… Nu-ţi băga maşina undeva de unde nu eşti în stare să o şi scoţi.
Cum zicea un bun prieten al meu: Rehab is for quitters. De-acum vă stau la dispoziţie în week-end-uri, dimineaţa devreme, în caz că vreţi să mă sunaţi să mă întrebaţi ce mai fac sau să-mi faceţi o vizită direct la uşă să mai stăm şi noi de vorbă.
Ţineţi minte, somnul e pentru proşti.
O aplicație stand-alone pentru Twitter este TweetDeck, bazată pe platforma Adobe Air. Organizarea ei mi se pare mai mult ca perfectă. Se pot face grupuri de useri în funcție de preferințe și se pot separa pe coloane reply-urile, DM-urile sau diferite search-uri (de exemplu, eu folosesc un search pentru Laser Tag).
