Lumea ar fi cu totul altfel daca s-ar conduce dupa alte principii. Logic, nu?
Voi va mai aduceti aminte cum a inceput totul online? Proiectele majore la care ati lucrat si cu ce ati contribuit in diferite comunitati?
Tin minte ca o buna parte din timp am stat pe IRC pe Undernet, unde dupa cativa ani am ajuns reprezentant CService. In paralel cu asta au fost noptile pierdute jucand Counter-Strike si moderand diferite forumuri ale serverelor in cauza.
Pentru ca am prins ideea cu forumurile initial m-am apucat de phpBB, si comunitatea .com, dupa care am trecut pe .ro, unde sunt si moderator. Dupa o vreme, am prins gustul WordPress si a fost cea mai productiva perioada de pana atunci.
Cunostiintele in materie de WP le-am exersat pe primul blog de tehnologie scris de mine, Jerry, ciops si kNox, pe care am scos bani frumosi dupa jumatate de an. Cand am vazut ca se poate, mi-am perfectionat treptat (si inca o fac) cunostiintele de Web Development, care este unul dintre hobby-urile mele de acum.
In ultimele trei luni de zile am observat ca blog-ul asta nu se dezvolta asa cum ar trebui sa o faca asa ca am decis sa investesc timp si in el, timp ce se reflecta in articole scrise, publicitate si relatii cu ceilalti din blogosfera.
Pe de alta parte, pe cale profesionala am lucrat la Ubisoft unde am testat bug-uri in Multiplayer pentru Rainbow Six. Prin 2005 am lucrat o luna de zile la Softpedia unde faceam review-uri, scriam stiri si puneam jocuri la download. Apoi a urmat un an de zile in CallCenter la RDS, dupa care am ajuns in UPC unde sunt si acum.
Asa a inceput totul…
Vorbind in seara asta cu o prietena, mi-am adus aminte cum era in clasa a 8-a, in clasa a 12-a, inaintea examenelor. Luni intregi de pregatire pentru cele doua saptamani ce urmau sa fie decisive in viata. In momentele alea nu de putine ori cedam, pentru ca pur si simplu stresul era foarte mare. Ceea ce m-a ajutat sa trec cu bine peste asta era sentimentul ala de “totul se va termina, intr-un fel sau altul, in x saptamani”. Si atunci stiam, ca timpul ce trecea nu se mai intorcea inapoi si la un moment dat totul se va termina cu bine sau nu.
Mai confuz am fost atunci cand am terminat cu toate examenele si m-am intors acasa. Intrebarea era “now what?”. Nu stiam ce as putea face ca sa treaca timpul, obisnuit fiind altfel…
Din cand in cand, atunci cand plictiseala castiga, imi place sa iau lista de YM de sus pana jos, sa ma uit la avatarul fiecaruia, sa dau click pe link-urile de la status ce mi se par mai importante, sa analizez ce scrie fiecare la status, etc. Ce am constatat?
Sunt persoane care isi schimba avatarul de cateva ori pe zi. De obicei au poze cu ei. Ei facandu-si poze in oglinda, ei pe-afara, ei ganditori, ei cu privirea la cer, ei la volan, etc. Sunt persoane care au acelasi avatar cate un an de zile si deja in mintea mea s-a creeat o identitate.
Cat despre statusuri, multi sunt @work, @home, sau de ce nu @dorm. Mai sunt si aia care pun www in status doar ca sa apara cu albastru si subliniat. Sunt cei cu statusuri filosofice, sunt cei care isi pun melodiile pe care le asculta, manual; sunt cei care pun link-uri catre site-ul lor sau chestii mai mult sau mai putin misto din online;
Si mai sunt astia:
Tu ai ce pune la status? Daca nu, repede, documenteaza-te!
Cand ora 18:00 se apropia cu pasi repezi (ora la care majoritatea magazinelor se inchid), eu inca nu aveam un incarcator pentru notebook. Deja eram pe pagini din doua cifre in cautarile Google-ului, rasfoiam aiurea doar doar de-o pica ceva. Gasesc un magazin mai putin cunoscut (first time customer) pe care am gasit modelul de care aveam nevoie, ma uit pe la pagina de contact, suport tehnic online pe YM. Imi iau inima in dinti si trimit un mesaj.
“Salut. Se poate o intrebare?”
Raspunsul celeilalte persoane: “Salut. Ma crezi ca tocmai iti citeam blogul? Chiar aia cu incarcatorul.”.
Am facut ochii mari, mi-am facut cruce si am fugit repede sa-l cumpar :P
