Clasa a 9-a:
Ba, ce ora avem acum? Franceza? Ti-ai scris?
Clasa a 12-a:
Ba, mai stai la franceza?
Clasa a 9-a:
Ba, ce ora avem acum? Franceza? Ti-ai scris?
Clasa a 12-a:
Ba, mai stai la franceza?
Eu unul am o problema cu lipsa de conectivitate. Nu suport sa stiu ca ar trebui sa am net, dar nu am. EX: Atunci cand nu-mi merge netul acasa. Atunci cand sunt pe drum (excursii, concediu, etc) este OK fara net. N-am nici cea mai mica problema. Ma deranjeaza doar atunci cand ar trebui sa-l folosesc si nu pot. In decursul anilor am fost atat client UPC cat si RDS. Am avut un noroc extraordinar zic eu ca serviciul sa functioneze ireprosabil in ambele locatii in care am avut contracte. La UPC, in trei ani de zile am avut aproximativ 3 sau 4 probleme de conectivitate, si de fiecare data outage-ul a fost de doar cateva ore. La RDS sunt client de aproximativ 6 luni, si singurul moment in care nu am avut conectivitate a fost cand n-am platit factura, lucru care s-a rezolvat dupa achitare cu ajutorul prietenilor mei buni de acolo (:P).
Referitor la toti, infrastructura este OK, serviciile sunt bune, singurele probleme care pot aparea tin de probleme generale pe retea sau individuale la fiecare client in parte, care mai devreme sau mai tarziu se rezolva punctual.
Niciodata nu am optat la retelele de cartier pana acum datorita securitatii reduse a datelor, instabilitate (atat financiara cat si contractuala) si din cauza ca am preferat sa optez pentru renume si nu pentru servicii.
Va mai aduceti aminte cand a aparut conceptul de CableLink? 128kbps, conectare permanenta la internet, si trafic inclus de 1GB… La vremea aia mi se parea super bine. Periodic, vitezele se dublau ca azi sa ajunga fara probleme la 50mbps. Perioadele de instalare erau enorme, in genul a doua luni calendaristice, ca acum sa se reduca la mai putin de o saptamana. Si abonamentele alea mari care erau extrem de scumpe si care acum sunt ieftine ca braga…
Cat am tot lucrat prin callcentere, multi dintre clienti tineau sa-mi aduca aminte ca ei isi platesc abonamentul, si inca in avans, ca la “stiti voi cine”. Cum frate sa faci o comparatie d-asta? Daramite sa i-o mai reprosezi si cuiva prin telefon, eventual intr-o conversatie oficiala.
Cu toate astea, de ce la curve trebuie sa platesti totul inainte? De ce nu la sfarsit? Daca “in timp ce” te razgandesti si vrei sa mai adaugi ceva? Le e frica sa nu fugi fara sa platesti? Pai daca ai de gand sa le iei banii, poti sa ii iei si dupa ce i-ai dat, daca-ti pui in gand.
Si ce-i cu sila asta extrema de a plati serviciile inainte? La RATB platesti abonamentul la sfarsitul lunii sau inainte? Cand cumperi un obiect, platesti inainte sau dupa ce l-ai folosit o luna? Get real.
Daca tot am vorbit de jocurile pe consola, ma gandeam ca ar fi frumos sa aduc in discutie si jocurile pe PC de alta data. Ce jucam cu totii atunci cand eram mici.
Imi aduc aminte ca atunci cand aveam patru ani, eu ajungeam fara probleme la nivelul 8 din “Prince of Persia”. Jucam in paralel “Supalex” si Tetris. Asta la calculatorul de la serviciul alor mei.
Mai tarziu (nu mult mai tarziu, ci doar vreo 3 ani), am avut propriul PC. Un 386 la 33MHZ cu functie de Turbo ce-l downgrada la 8. Nu am inteles nici pana acum de ce. Pe PC-ul ala am jucat primele jocuri care mi-au ocupat ore, zile si luni intregi, mai ales ca o buna perioada de vreme nu aveam acces la el decat in week-end-uri.
Cel mai mult imi place ca si acum exista intregi comunitati online pentru jocurile alea. Fani care nu si-au pierdut pasiunea, si ma uit la filmulete pe YouTube si citesc pe forumuri despre jocurile alea de fiecare data cand ma apuca melancolia. De asemenea, pentru melancolici, Wikipedia tine niste pagini dedicate pentru jocurile astea, pagini pe care le-am citit cu placere.
Imi aduc aminte cum ii ghidam pe Erik, Baleog si Olaf prin nivele in The Lost Vikings, cum impuscam soldati cu ajutorul lui William Blazkowicz din Wolfenstein 3D, cum conduceam ca un nebun in Lotus, cum imi construiam o afacere prospera in Transport Tycoon, cum cuceream galaxii in Raptor, cum bantuiam pesteri si omoram monstri in Heretic, Doom sau Duke Nukem, cum ma rataceam prin Ken’s Labirinth, si cate si mai cate…
Chiar mi-ar placea sa va citesc si acum parerile si mai ales experientele.

Generatia noastra a fost o generatie privilegiata si as putea zice eu unica. Noi am fost singurii care am prins consolele video cu casete si grafica in 8 biti. Nintendo, Sega Mega Drive… Si ce entuziasmati eram cu totii ca impuscam spre ecran si cadeau ratele.
Imi aduc aminte ca se vindeau casete cu jocuri in targ la Big, dar si la unele magazine din apropiere. Dupa ce luam un joc d-ala ne strangeam 2-3 prieteni si jucam zile intregi pana il terminam. Tin minte ca ne jucam atat de mult la jocurile alea incat stricam joystick-urile unul dupa altul.
Si le lasam deschise peste noapte, pentru ca nu aveau functie de Save/Load. Si jucam un joc de zeci de ori pana stiam pe dinafara fiecare nivel si puteam sa-l luam de la capat si sa-l terminam pe tot intr-o zi. Si niciodata nu ne plictiseam.
Acum avem Counter Strike, Halo, WoW, si alte chestii care nu ma mai pasioneaza atat de mult ca “oldies-urile” sau ce am zis mai devreme. Poate pentru ca am crescut si am alte prioritati, pentru ca fiecare joc are numarul lui de fani.
Voi ati avut experiente cu consolele?