Ştiu că n-am mai scris de trei luni şi cu atât mai mult închipuiţi-vă câtă silă şi câtă ură am adunat azi ca să ma facă să încep postul ăsta.

Situaţia nefericită face să am de ridicat nişte bani de la MoneyGram şi Western Union. Cum cea mai înţeleaptă mişcare făcută de toţi este să desfiinţeze sediile centrale ale susnumitelor şi să introducă sistemul în majoritatea băncilor, acum am nu doar unul, ci mai multe motive să-mi bag pula.

La Banca Românească încep cu Western Union. Tipa din spatele ghişeului era plictisită nevoie mare, deşi era luni, ora 9:30 dimineaţa. Când aude ce vreau, dă două click-uri şi după aia o aud. “Alinaaa, mi-au venit alea?”. Ţoapa #2 din spatele meu: Nu, n-au venit încă.

O văd cum se îmbujorează şi cum îmi spune mieros: Ştiţi, n-avem încă formulare. Trebuie să reveniţi mai târziu, în 30 de minute. Dumnezei, cruci şi sfinţi, plec. Eram calm. Bine că pe o rază de 200 de metri am câte o sucursală din toate băncile posibile.

Pasul doi, BCR şi Moneygram. Evident, după ce aştept să-şi bea cafeaua şi să flirteze cu curierul (ca-n filme, fraţilor), caută pe sub birou şi se ridică cu o faţă dezamăgită. Atât de dezamăgită încât m-a făcut să-mi bag portofelul la loc în buzunar şi să plec. Deja înţelesesem. După primul pas, aud doar un ţipăt în spate: “Nu mai avem formulare, nu vă pot ajuta”.

Bun, muie şi BCR. Pasul trei, Alpha Bank. Semn mare şi luminat cu MoneyGram în dreptul unui ghişeu, dar din păcate de-abia se vedea de pancartele cu reclame şi de ghiveciul cu flori de pe tejghea. 10 minute mai târziu după ce stau la coadă, când ajung să o întreb de serviciu, casiera dă din umeri şi-mi arată ghişeul de lângă. “Nu ştiu ce-i cu ea, n-a venit. Şi nici nu cred că merge.”

În sinea mea, explodam deja. Îmi băgasem deja pula metaforică în tot ce însemna sistem bancar în România. În dreapta, pe un LCD mare, se derula o reclamă binecunoscută. “Vrei să scapi de cozi? Vrei să câştigi timpul pierdut? Activează-ţi serviciu nostru…” . Futu-ţi morţii mă-tii de serviciu care te scapă de cozi. Eu vreau să scap de incompetenţi, nu de cozi. Că avem cozi din cauza incompetenţilor pe care-i angajaţi.

Pasul 4, peste drum, OTP Bank. Evident, coadă constantă de la primele ore ale dimineţii. Afacerea merge, dar Doamne fereşte să deschidem mai mult de un ghişeu. E criză, ce pula mea? Când i-am zis ce vreau şi m-a invitat să iau loc, m-am uitat cu atenţie pe tălpi, poate călcasem într-un noroc şi nu observasem. Urma să-mi rezolv problema.

Dar cum evident nu călcasem în nimic, figura domnişoarei se schimbă în secunda doi. “Aaah, nu merge sistemul. Uitaţi, am dat click şi nu face nimic. Ştiţi, au schimbat programul…”. Efectiv am rămas fără cuvinte. Am zis să-mi încerc norocul să văd dacă le-au venit formularele proastelor domnişoarelor de la Banca Românească. Şi le veniseră, doar că “banii mei n-au fost trimişi prin Western Union”, că aparent ea ştie mai bine, că nu e codul corect.

Două ore şi 5 bănci mai târziu, eram cu nervii la pământ, cu niciuna dintre cele două probleme rezolvată şi tot drumul spre birou mi-am făcut cruce şi mi-am repetat următoarele întrebări.

1. De ce toţi percep “bună dimineaţa” ca formă de tutuire şi-şi permit să continuie aşa, chiar dacă eu le vorbesc cu “dumneavoastră”?
2. De ce dacă lumea ştie că tu ca instituţie oferi un serviciu, pe care la un moment dat nu-l poţi oferi din terţe motive, nu afişezi un anunţ mare să vadă toţi proştii, să nu mai stea la coadă şi să fută timpul aiurea?
3. De ce peste jumătate din angajaţii băncilor cu care interacţionez sunt incompetenţi? Ce trebuie să aibă la angajare? Ţâţe şi pic de creier? Fraţilor, lucraţi cu oameni, nu fiecare situaţie întâlnită se găseşte pe căcaturile alea de scheme logice pe care vi le bagă pe gât la angajare. Unele situaţii sunt atipice şi trebuie gândite ca atare, trebuie găsită o soluţie alternativă!!!

Înţeleg că rulajul de oameni e mare, dar nu e OK dacă tot timpul în spatele ghişeului este cineva nou, incompetent, care nu ştie ce să facă în situaţii simple. Mi-e greu să cred că cineva care e la ghişeu de suficient timp ca să poarte conversaţii siropoase cu curierul, nu ştie să-şi refacă stocul nenorocit de formulare.

Şi asta s-a întâmplat doar azi, dezamăgit am fost de multe ori. Fix de asta mă bucur că a venit criza peste voi şi vă urez faliment uşor, incompetenţilor.

Pe zi ce trece mă satur din ce în ce mai mult de ţara asta şi de toţi idioţii care caută doar să îi jupoaie pe ceilalţi de bani. De ceva luni încoace am reuşit să fac rost de contul IBAN aferent contului pe care-l am la BCR şi-mi plătesc datoriile online (cam 180E/lună).

Şi tot plăteam eu banii ăştia de câteva luni bune, şi tot mă anunţau în scris domnii de la BCR că am o restanţă de X Euro, şi că dacă nu plătesc şi diferenţa, mă pun pe lista neagră şi dacă ajung pe lista neagră o să am un ghinion extrem pentru următorii 5 ani. O să am pană la maşină în fiecare dimineaţă şi o să-mi pierd portofelul cu toate actele, de mai multe ori. Şoferii n-o să-mi mai dea prioritate pe trecere, iar la birou n-o să mai meargă aerul condiţionat.

Am zis că aşa ceva este imposibil şi că nu aş putea faţă. Drept urmare m-am pus pe căutat. Întâi am vorbit cu ING. Comisionul la tranzacţiile în EURO din contul ING este de 35 RON (cam 5% din sumă la estimarea mea). Este un comision uriaş comparativ cu comisioanele plăţilor în lei şi un comision uriaş ca cifră în sine, dar este oarecum acceptabil având în vedere că mă scuteşte de un drum până la bancă şi stat la cozi (pe vreme de criză, un singur ghişeu deschis din trei şi in 50% din cazuri, tipa din spatele ghişeului e nouă sau nu ştie ce face; m-am săturat să stau câte 30-45 de minute la coadă ca să dau bani).

Şi-acum şi partea interesantă a problemei. Eu, dacă virez nişte bani într-un cont BCR, BCR îmi percepe mie 30 de EURO comision pentru că le-am băgat bani (confirmat cu lista lor de comisioane şi taxe). Chiar şi dacă depun 101 E în cont, tot 30 E îmi iau. Pentru că luxul extraordinar de a-ţi plăti datoriile din faţa calculatorului în anul 2009 se plăteşte scump. Cu 30% in cazul ăsta.

Nu era o lege prin care ăştia n-au voie să modifice dobânzi şi comisioane fără să anunţe clienţii? De ce-am lăsat adresa de mail şi numărul de telefon? Să mă spamaţi în draci ca să-mi spuneţi când BCR a lansat nu ştiu ce serviciu ce reinventează roata şi să mă sune toţi telemarketerii cu sondaje idioate?

Hai, poate nu trebuia să mă sune nimeni personal să-mi zică de comisionul ăla când l-au introdus, dar ce-ar fi fost ca în loc să-mi trimită scrisori agresive să le dau banii, să-mi explice că aparent suma ajunsă în cont nu e suficientă datorită comisionului X sau Y?

Dacă cineva de la BCR citeşte asta, consideraţi că sunt un client nemulţumit care se adaugă la alte câteva mii de clienţi. Cică România va creşte prin bun simţ şi responsabilitate. Dar în mod sigur nu datorită vouă.

Postul ăsta a pus capac tuturor nesimţirilor de care am avut parte în ultimii doi ani, printre care:

• Cozile imense de la ghişee, combinate cu numărul extrem de mare de “vin imediat”-uri şi aşteptări inutile.
• Sistemul de Relaţii cu Clienţii cică bine structurat, dar inutil. Am stat două ore pe telefoane să încerc să obţin informaţii despre contul meu, şi de fiecare dată a fost necesar să mă deplasez tot până la ghişeu.
• Dobânzi şi comisioane (uriaşe din start), dar pe deasupra majorate aiurea şi după bunul vostru plac, fără vreo justificare economică pertinentă.

I’ve had enough. Nu le doresc nici duşmanilor să fie clienţii voştri. Ever.
Later edit: Mai mult profesionalism, la Bogdan Laslo.