Sunt peste tot. La colt de strada, in magazine, la paine, practic in orice loc in care mergem sa ne cheltuim banii.

Un mare ghinion le-a asuprit pe toate, femei cu numar par de facultati terminate, sa stea 10 ore pe zi in spatele tejghelei si sa serveasca musterii.

Am facut la un moment dat un training de comunicare cu clientii la RCS-RDS, si era un tip care ne-a demonstrat cum ca infatisarea conteaza.
Ne zicea ca s-a dus la magazinul de la coltul blocului, imbracat in costum dupa un interviu, si ca i-a cerut o sticla de sampanie de 500.000. Vanzatoarea, entuziasmata ca-si face vanzare si impresie buna, probabil, i-o aduce frumusel, o impacheteaza, seara buna..
Peste cateva zile, gandindu-se ca a fost o alegere buna, tipul nostru coboara din nou sa-si ia o noua sticla de sampanie. De data asta in pantaloni scurti si tricou, cum umbla omul prin casa, deh.
Face, vreau si eu o sticla de sampanie din aia, cum am mai luat, (si arata spre sticla in cauza). Vanzatoarea, nimic. El insista cu degetul…
- Pai, uhm, stiti… e d-aia scumpa.
Evident, asta ramane masca

Sunt genul ala de vanzatoare care scriu ceva, sau calculeaza ceva, cu toate ca stai ostentativ dupa tejghea si te foiesti p-acolo doar doar de-o ridica ochii.

Ma rog, sunt momente in care le inteleg si pe ele.
M-am dus acum cateva luni intr-un magazin sa-mi iau o sticla de Cola, si imediat dupa mine au dat buzna vreo 3 pusti de m-au dat la o parte, direct la raftul cu chipsuri.
Asta e cu surprize? Da’ asta cum o fi? P-asta o am deja.
Rasfoiau aia printre pungi de parca ar fi fost open-source. Intr-un final se hotarasc astia, merg la tejghea, si al’ mai mare (cred ca era sefu’) o tranteste:
“Tanti, da-ti-ne si noua niste chipsuri de toti banii”, trantind literalmente un pumn de monezi de 5.000 si 1.000.

Vanzatoarea se uita la mine, inghite in sec, si le da juma’ de pumn de maruntis inapoi, si 3 pungi de chipsuri.
A fost de milioane moaca ei cand am vrut sa iau sticla de cola cu o bancnota de 1.000.000