RATB-ul pare sa fie una dintre cele mai aprinse discutii de peste tot.
Pentru cei care nu sunt la curent cu situatia, in RATB gasesti cea mai mare densitate de ciudatenii pe metru patrat.
Aglomeratia de acolo este de nedescris la primele ore ale diminetii. Lumea se face ciorchine la usi de atarna pe-afara. Intotdeauna se gaseste cate-o baba caruia i se prinde curu’ intre usi.. Mai in fata, maica, mai in fata. Uite cat loc e!
Pai pastele ma-tii de baba, daca n-ai fi tu intepenita ca toanta pe scara, nu ar fi mai mult loc?
Mai sunt momentele stanjenitoare din aglomeratie cand il mai simti pe unu’ cum se propteste cu organu’ in spatele tau. Dai sa te intorci, nu poti ca n-ai loc. Dai sa te feresti, simti cum i se umfla. Asa ca n-ai decat sa te faci ca ai simtit o groapa cu un diametru mai mare asa, si sa-i aplici un genunchi fix in bilute. Pai ce mama dracu’ domne, te-ai sculat cu chef de handraneala?
Revenind la pensionari, imi aduc aminte ce mi-a povestit un coleg de munca zilele astea. Era vorba de mania pensionarilor asupra scaunelor libere. Mi s-a intamplat si mie, s-a intamplat tuturor. Se elibereaza un scaun. Din bun simt, fiind aglomeratie, nu te asezi acolo si astepti sa se aseze vreo baba sau mai stiu eu cine. Ce te faci cand se indreapta 2 babe spre acelasi loc, din parti diferite ale automobilului? Se simte concurenta… Coate in gura, calcat pe picioare, doar ca sa apuce baba sa petreaca 10 minute de fericire stand jos.
Tot din bun simt, se intampla sa cedezi locul unei mamici sau unei persoane cu un copil. Cand colo, bestia se infige pe scaunul pe care l-ai incalzit cu propriile bucisoare si nu se mai misca de acolo. Pai eu lu scorpia aia mica i-am dat locu’, fa? Nu tie?
Cate si mai cate…



