A trecut mai bine de un an de când m-am mutat din blocul în care am stat toată viața mea. În tot acest timp mi-am cunoscut fără excepție toți vecinii. Și ăștia pe care-i am acum sunt praf și pulbere, dar măcar p-aia îi știam și-acolo n-aveam probleme cu locurile de parcare. Fiecare bloc are proștii lui.
Care sunt tipologiile?
Administratorul. Întotdeauna știe cine nu și-a plătit întreținerea și are grijă să ii fută la cap de fiecare dată când îi vede; întotdeauna lipește mesaje tâmpite pe avizier sau chiar pe geamurile ușii de la intrare. “Mercuri, 19 noembrie se citește contoarele. Cine nu este acasă este rugat să le lase în cutiea poștală.”
Femeia de serviciu. Ori se schimbă în fiecare lună, ori e aceeași persoană timp de 20 de ani. De obicei plină de zel, are grijă să te trezească dimineață ștergându-ți pragurile sau izbindu-ți covorul de la intrare, de ușă. Se enervează atunci când îi calci munca în picioare (că deh, știti bancul, nu?) și salută cu silă când te vede. Se are bine cu poștașul, dar urăște administratorul că o face să se scoale de dimineață.
Poștașul. E tare iubit de toate babele din bloc, că doar le aduce pensia în fiecare lună, nu? E bucuria lui să primească 1 RON de la fiecare, drept bacșiș. Îi crește pipoțica atunci când îl laudă lumea că face o treabă bună, nu ca golanii ăia care împart numai pliante publicitare. Și-a găsit vocația. E mulțumit.
Iubitoarea de animale. E neaparată nevoie de cel puțin una în fiecare bloc. Se plânge constant că are pensie mică și că s-au scumpit toate, dar în schimb are în grijă 3-4 pisici de pe lângă bloc. Că n-are cine să aibă grijă de ele, sărăcuțele. Le dă de mâncare de trei ori pe zi, dar comentează la cei 5 RON/lună pe care trebuie să-i plătească pentru curentul de la lift. Că ea n-are bani. Era mai bine înainte de Revoluție, că acum sunt numai hoți la putere.
Justițiarul. Pune de asemenea afișe tâmpite și porcește limba română. Să nu trântiți ușa de la lift, să nu aruncați sticle pe ghenă, să nu faceți gălăgie noaptea. E vajnicul apărător al integrității blocului. El cheamă poliția dacă îndrăznești să dai volumul puțin mai tare la televizor. Îți bate imediat în țeavă dacă ai un mers apăsat și e posibil chiar să te trezești cu el la ușă dacă folosești mixerul mai mult de 5 minute.
Muncitorul. Om obișnuit, cu nevastă și copii. Muncește toată ziua pe un șantier din apropiere. Își urăște soacra că e o scorpie. Își urăște nevasta că-i curvă. Își urăște copiii că vor de toate.
Bețivul. Îl găsești de obicei la cârciuma din colțul blocului sau dormind pe bancă. Neras de o săptămână, întotdeauna susține că n-a băut decât două pahare sau o cinzeacă, dar pute a băutură de la un kilometru. Ți-e silă să intri după el în lift.
Economul. Încearcă să reducă facturile, dar de obicei are cele mai mari restanțe la întreținere. Nu dă telefoane vecinilor când are nevoie. Iese afară și-i sună la interfon, că e gratis. Nu trage apa la WC decât dacă se cacă, și și-atunci doar jumătate de bazin. E legat ilegal la cablu. De fiecare dată când “îl taie ăștia” ia frumușel un scaun și se leagă la loc. Preferă să ia apă de la robinetul de-afară sau de la vecinu’, că e la liber. El are contoare și nu risipește un strop.
Babele. Umblă în stoluri de cel puțin trei și vara pun stăpânire pe banca din fața blocului de dimineața până seara. Bârfesc pe toată lumea cu nerușinare și vorbesc de boli, operații și cât de bine era pe vremea împușcatului. Dacă vrei să afli ceva din bloc, cu ele trebuie să vorbești. Și vice-versa. Dacă ai făcut ceva nașpa, până a doua zi toți vor afla.
Tu. Ți se rupe de toate problemele din bloc și-ți vezi de viața ta care după cum e și normal, nu se învârte în jurul cretinilor de mai sus. Ți se rupe că la sfârșit de săptămână găsești cutia poștală plină cu pliante publicitare. Asta e. Nu faci mare caz dacă plătești liftul, chiar dacă stai la parter. Îi saluți respectuos pe toți chiar dacă te vorbesc pe la spate. Ai o nevastă frumoasă, un job bun și restul poa’ să crape.
