Şoferii de pe la noi (ăştia de Bucureşti) sunt cei mai tari. Acest post nu e scris în detrimentul imbecilului care merge pe contrasens. Din contră, mă enervează imbecilii ăia din oraş. Ăia de care avem parte cu toţii.
Prin iunie anul ăsta, o dată mi-am permis şi eu să depăşesc coloana la semafor şi asta pentru că ploua ca dracu’ şi după o manevră de întoarcere n-am mai avut timp să intru în coloană, şi mă opreşte Poliţia, cu girofar. Dar dimineaţa în intersecţii practica asta e sport naţional şi nici dracu’ nu-i vede.
Doar la noi se poate întâmpla să mă claxoneze imbecilii din spate pentru că am oprit la trecerea de pietoni să acord prioritate, sau să primesc EU flash-uri să mă dau la o parte când eu sunt pe sens unic, iar el pe interzis. Taximetriştii de pe la noi opresc unde vrea p*la lor, chiar dacă blochează tot sensul şi pun avariile. Îndrăzneşte să-i claxonezi sau să le zici ceva, ca să vezi cine va fi cel care va fi trimis pe unde-a ieşit.
Doar la noi, toată lumea parchează unde vrea, inclusiv în staţiile de autobuz, pe trotuare, etc. Şi mie mi-o ridică din faţa blocului ca la proşti. Mi se rupe că nu sunt locuri de parcare. Aşa cum eu parchez la distanţă şi merg pe jos ca să nu încurc traficul, aşa să faceţi şi voi. Şi-acolo unde sunt parcări plătite, nu mai parcaţi ca cârnaţii în drum. La 100 RON pe care-i dai pe consumaţie când ieşi în oraş, poţi să mai sacrifici 3-5% să dai pe parcare.
Acum o lună, o proastă de pe banda I a taiat două benzi, pentru că ea vroia neapărat să facă stânga în intersecţia aia. Ca urmare, eu am intrat în ăla de-a frânat să o evite pe ea. Vina mea, normal. Şi eu dau încă o tură de giratoriu la Alba Iulia, sau întorc după intersecţie dacă pur şi simplu nu reuşesc să mă încadrez sau dacă m-am răzgândit în ultimul moment. Dar, oare de ce să o fac?
Eu am fost prostul la locul nepotrivit atunci când o doamnă a intrat în mine când ieşeam din parcare, pentru că nu m-a văzut. Într-adevăr nu mă văzuse, dar asta pentru că nu se uita în direcţia de mers, ci în direcţie total opusă. Şi peisajul se mai şi schimbă. Mai apare o maşină parcată, mai un pieton, te mai uiţi şi tu, nu?
Îmi aduc aminte când eram şofer începător că mă suiam în maşină şi simţeam eu nevoia să aprind toate farurile. Fază lungă nu, că ştiam cu ce se mănâncă. Dar în rest tot, proiectoare, fază scurtă, stop de ceaţă. Până m-a abordat unul la semafor şi mi-a zis că am aprins stopul de ceaţă şi-am realizat şi eu cât de imbecil păream pentru cei din jur. Dar aveam lămâie în geam, îi mulţumesc că mi-a zis ce şi cum. Dar mor când văd câte-o tipă cu bărbia deasupra volanului care nu vede nimic în oglinzi (anul trecut am văzut-o pe una cu oglinzile laterale pliate – asta spune multe despre cât de des le folosea, nu?) şi se uită doar în faţă. Acum două seri, una cu un Matiz mergea cu fază lungă fix în spatele meu, şi-avea nişte faruri de-mi zgâriau retina. I-am ţinut şi eu fază lungă un minut să vadă cum e. Dar nu s-a prins. Oricum nu vedea nimic în oglinzi, nici măcar farurile mele.
Degeaba campanii de educare a şoferilor şi degeaba ne străduim cu toţii să dăm exemplu, când unii pur şi simplu nu merită să conducă. În veci.
PS: Citiţi şi ghidul de stat la semafor, aici.
PSS: Vine săptămâna viitoare şi postul explicativ cu accidentul şi muia ce o să o dau firmei de asigurări.