Nu rar mi se intampla sa vad vreo femeie in varsta cu nepotelul de mana, proptiti pe sina de tramvai, asteptand sa nu mai treaca masini, ca sa traverseze si ei. Chiar daca 50 de metri mai incolo e o trecere de pietoni. Si nu sunt singurele cazuri. O multime de pensionari parca “forteaza” sa treaca prin fata mea, bazandu-se ca “lasa ca pune el frana”.

Oameni buni, problema nu se mai pune ca acum 40 de ani, cand traficul de dimineata insemna 2-3 masini pe toata strada. Acum sunt mii. D-aia s-au pus trecerile de pietoni, ca sa nu opresc eu din zece in zece metri sa treceti voi pe unde nu trebuie.

click me

Ca vatman, ajungi sa vezi sau sa auzi multe lucruri in decursul timpului. Pe parcursul unei zile, probabil ti se umple frigiderul de carne din partea soferilor pe care-i atentionezi ca trebuie sa-ti dea prioritate. Pe parcursul unei zile probabil esti rugat de o suta de ori sa deschizi usa acolo unde nu trebuie. Uneori poate o faci, desi regulamentul spune ca nu ai voie. De alte ori poate nu o faci din aceleasi motive.

Stateam la semafor langa o statie de tramvai cu refugiu. Se pune rosu la ceilalti, tramvaiul inchide usile. Se pune verde la noi, tramvaiul porneste de pe loc. Dupa ce porneste tramvaiul de pe loc, se gasesc doi retarzi din capatul celalalt al refugiului ca asta era tramvaiul cu care ii plimba mama lor cand erau mici. Drept urmare au inceput sa alerge dupa el si sa urle ca din gura de sarpe sa opreasca. Normal ca nu s-a oprit, ca tramvaiul nu era chiar proprietatea mamelor lor sa il opreasca la comanda.

Drept urmare, unul dintre cei doi cretini, total dezamagit de esecul ce i-a stricat ziua, ridica degetul mijlociu in aer si-i mai trimite niste carne de gratar vatmanului. Insulte gratuite, avand in vedere ca pe el nu-l duce capul sa realizeze de ce anume nu a oprit tramvaiul atunci cand a vrut el…