Stiti si voi cum sta treaba cu parcarile si ca nu ai loc sa parchezi in centru, la bloc seara, si asa mai departe. Un loc gol de parcare la ore tarzii ale serii este pazit ca pe ochii din cap de cand se elibereaza si pana cand ajunge soferul acasa, indiferent daca afara sunt doua grade Celsius.

Ajung linistit de la munca ieri seara, gasesc loc de parcare, culmea, fix in fata scarii. Ma uit stanga-dreapta sa nu cumva sa fiu la Camera Ascunsa, ridic mainile spre cer in semn de multumire eterna si dau sa parchez. Moment in care de dupa masini (de parca statea acolo special), apare vecinu’ de la parter. Stiti voi, ala cu soricelu’. Apare cu eterna lui tigara in gura, intra-i-ar pe gat…

Cu cea mai pioasa moaca pe care am vazut-o pana acum bombane ceva in afara geamului. Cand vad ca mi se adreseaza si ca nu exista nici macar o sansa sa scap de el, deschid geamul, permitandu-i sa inceapa: “Aaaah, dar nu… nu parca aici ca tre’ sa vina nepotu-miu cu rulota sa descarcam ceva ca a fost toata ziua plecat, sa ca o scoti tu acum, si o tragi dupa.” Sa mori tu? Stiam concluzia de cand a venit la mine la geam. Pe de alta parte mi-a provocat o sila enorma cand l-am auzit ce scuza foloseste. Nu de alta, dar rulota lu’ ma-sa e un harb de 1 metru patrat, dar ocupa un loc de parcare, si de vreo doua saptamani o tot parcheaza acolo in fata.

Sper sa-i intre frigu’ in oase si sa nu se mai scoale din pat o saptamana. Sau sa-i lipeasca vreun camion rulota ori de asfalt, ori sa i-o proiecteze de coltul blocului. Doar asa, de-al dracu’.