Ce faci in momentul in care afara e cald si soare iar tu esti tintuita la locul de munca pentru ca deja ti-ai mancat toate zilele de concediu desi suntem de abia in luna aprilie? Incepi sa inventezi chestii cu nesimtire, cum ar fi ca trebuie sa pleci cu facultatea in Japonia, in practica. De ce tocmai Japonia, nu stiu. Neaparat atunci cand te intorci incepi sa povestesti la toti cum era acolo cu japonezii aia mici care faceau poze toata ziua, pentru a impresiona si mai mult. Nu ne arati poze cu tine acolo pentru ca “n-ai avut timp de poze, ai fost sa inveti”.

Daca anul trecut a functionat cu Japonia, anul asta te gandesti ca s-ar putea sa nu mai tina. Asa ca treci la lucruri ceva mai serioase. Spui la toti ca ti-au murit ambii parinti si ca ai ramas singura pe lume. Aduci un certificat de deces fals si ti se ofera concediu prelungit pe motivul asta. Esti fericita. Insa ceea ce nu stii tu e ca procedura standard intr-o companie e sa verifice certificatul de deces la Primarie. Surpriza, nu e valabil. Nu se confirma. La telefonul tau de acasa raspunde maica-ta, care n-ar fi trebuit sa fie printre noi si care se declara socata de ce-ti poate mintea pentru un concediu.

Asta dupa ce in prealabil departamentul HR impreuna cu colegii au facut deja o “cheta” de 1600RON pentru tine.

* tot ce-am mentionat mai sus s-a intamplat cu adevarat intr-o companie romaneasca; Evident, proastei domnisoarei respective i s-a proptit un sut in cur din partea companiei respective si-mi pare foarte bine, cu toate ca n-am cunoscut-o personal. Fals in acte, carte de munca (daca exista) pe indisciplinar si o reputatie proasta. Dar cu un concediu luat si petrecut la mare.

How the hell does THAT worth it?