In decursul anilor am observat ca femeile au o cu totul alta perceptie asupra cumparaturilor decat avem noi, barbatii. Sa luam cateva exemple concrete.
Barbatul are nevoie de o pereche de pantaloni. Se duce special in magazin doar pentru acea pereche de pantaloni. Gaseste ceva ce-i place, se uita putin si la pret, face repede un raport pret/calitate si ia o decizie. Nici un barbat nu se va plimba in cautarea unei perechi de pantaloni mai mult de jumatate de ora sau mai mult de cateva magazine.
Femeia are nevoie de o pereche de pantaloni. Se duce special (zice ea) in magazin doar pentru acea pereche de pantaloni. Se uita cel putin o ora prin toate magazinele in cautarea perechii perfecte inainte sa cumpere sau macar sa probeze ceva. Dupa doua-trei magazine vede o poseta draguta si o cumpara, dupa inca trei mai vede si o pereche de pantofi, dar aici se va intoarce mai tarziu…
In sfarsit gaseste ceva ce-i place si se decide sa probeze. Se admira cel putin 5 minute in oglinda din toate pozitiile. De abia la sfarsit se uita la eticheta cu pretul si se intristeaza. Mai cautam…Operatiunea se repeta pana da Domnu’ sa apara ceva care sa-i si placa cu adevarat.
Chiar daca a gasit tot ce avea nevoie si chiar MULT mai mult, femeia nu pleaca spre casa pana nu s-a uitat prin absolut toate magazinele.
Ati trecut si voi prin situatii de genul asta? Aici nu ma refer la Raluca, pentru ca slava Domnului, cumparaturile cu ea au mers repede intotdeauna, dar stiu eu ceva specimene… :)



