Legile nescrise ale pietonilor

March 3rd, 2010 - 13:51
Autor: Andrei Boghiu

Mulţi au impresia că pietonii ar trebui să fie obligaţi la nişte cursuri de legislaţie sau ceva. Toţi s-au învăţat să nu treacă pe roşu pentru că-i spulberă maşinile, nu pentru că aşa trebuie şi nu e nevoie să contribuie la haosul deja existent. Să nu credeţi asta, totul de fapt face parte dintr-o conspiraţie la nivel naţional. Nu mondial, naţional. Doar la noi.

Drept urmare avem pietoni care stau pe trotuar, lângă trecere şi nu îşi exprimă deloc intenţia de-a traversa. Se uită la telefon, sau mai rău, vin porniţi până la bordură şi când ajung acolo se opresc brusc şi se uită in direcţia opusă, asta după tu deja ai oprit să-i laşi să treacă. Cât rabzi până să-l claxonezi? Prostu’ tresare şi se uită uimit la tine, nu ştie ce vrei, doar el te lasă să treci, îţi face o favoare. E doar un act.

Mai avem şi pietoni care nu pot traversa decât în şir indian, cu cel puţin doi metri distanţă între ei. Dacă avem pietoni pe fiecare parte şi maşinile au oprit deja, aceştia vor traversa alternativ, să nu care cumva să se termine totul repede şi să poţi merge în drumul tău. De asemenea un pieton nehotărât literalmente va fugi în faţa maşinii tale fix în momentul în care ai băgat în viteză şi te pregăteai să pleci de pe loc. E dreptul lui, eşti prost?

Pe trecere, legal vorbind, pietonii au întotdeauna prioritate, dar ei ştiu asta doar când vor. În majoritatea timpului, sunt dobitoci. De obicei atunci când ninge şi tu nu poţi opri 1.5 tone în doi metri, sau când e noapte şi nu poţi să-i vezi când o imită pe Gabriela Szabo şi vor să traverseze.

Trofeul merge la pietonii care cred în mintea lor că atunci când nu trec maşini sau dacă stau, ei pot să traverseze. Chiar dacă au roşu. Dacă nu vin maşini, e bine. Şi tu când ajungi la semafor şi ai verde, trebuie să-i claxonezi ca pe oi, să se dea de pe trecere. Sau dacă tu de fapt ai verde şi vrei să faci stânga, la fel, trebuie să fii responsabil şi pentru căscaţii care-au traversat trei benzi deja.

Şi că tot veni vorba, cum poţi să nu-i iubeşti pe boşorogii care se plâng de reumatism şi pensie mică dar sar voioşi gardul de la refugiu ca să scutească nişte metri până la trecere? Dacă ăla îţi cade fix în faţă pe banda II, pentru că e un cretin, stai şi-ţi fuţi nervii şi psihicul toată viaţa c-ai omorât un om?

Şi eu traversez pe unde nu trebuie că mi-e peste mână să merg 200m până la prima trecere de pietoni, dar nu fac acrobaţii peste garduri şi mai ales nu încurc traficul. Deloc. Iar pe dobitocii de mai sus, îi ţin într-un claxonat stresant de câte ori am ocazia.

Vecinii mei iubiţi

March 2nd, 2010 - 17:52
Autor: Andrei Boghiu

Nici de data asta n-am avut noroc de vecini OK. Cred că e adevărat ce se spune, că în fiecare bloc e cel puţin câte un vizorist şi cel puţin câte un comunist. Sunt genul ăla de persoane care încuie ghena de pe etajul lor şi sunt sigur că dacă n-am avea interfon, ar încuia şi uşa de la intrare. Ca pe vremuri, daca ajungeai la 3 dimineaţa acasă, trebuia să urci pe geam, că uşa de la intrare era încuiată.

Am învăţat că şi p-ăştia îi fute grija de locurile de parcare. Fiecare are pe gard un carton vai morţii lui cu numărul lui de înmatriculare, iar în cele mai bune cazuri, o plăcuţă de înmatriculare identică cu a maşinii. Cine dracu’ le dă ăstora seturi de câte trei plăcuţe, nu ştiu. Cert este că jumătate din trotuar şi-o roată şi-un sfert din stradă e al fiecăruia. Ferească Dumnezeu să parchezi pe locul lui. Toată karma negativă se va abate asupra ta şi horoscopul nu-ţi va zice nimic de bine un an de zile. În plus, nici Dunărea nu te mai spală după ce te spurcă ăia. Ah, şi o să-ţi ridice ştergătoarele.

Hai fie, locurile lor, locurile lor. Dar până şi alea nemarcate sunt blestemate? Mi-am zis că o să adun frustrarea şi într-o noapte o să-l pândesc p-ăla de n-are ce face şi mi se atinge de maşină. Şi dracu’-l ia cu tot cu atitudinea lui comunistă.

Am mai învăţat că vecinii mei sunt foarte receptivi şi au memoria bună. Dacă vreodată uit cu ce eram îmbrăcat in ziua X la ora Y, când am intrat în bloc, sau cu cine eram acum trei seri când am venit beat acasă, ştiu că am vecini de încredere pe care mă pot baza. Roata se întoarce desigur, dacă vreodată am ghinionul să-mi sparga maşina, casa sau să se întâmple vreun alt dezastru. Toţi dormeau, erau plecaţi sau mai ştiu eu ce. E ca atunci când vin colindătorii. De Crăciun toată lumea-i acasă, dar nimeni nu-i acasă.

Vecinii mei sunt cele mai grijulii fiinţe pe care le cunosc. Au grijă să-mi amintească de fiecare dată când mă văd că n-am plătit întreţinerea. Sincer să fiu, nici nu ştiu ce m-aş face dacă n-ar fi ei să-mi spună zilnic. Dar desigur dacă tot m-au prins, să fiu bun şi să nu le mai arunc scrum de ţigară pe pervaz, şi parcă vine prea multă lume la noi în vizită şi n-apucă să-i chestioneze pe toţi. Dar ne-am trecut toţi la întreţinere? Că aşa ar fi frumos. În fond şi la urma urmei îi inţeleg, că eu nu am nimic mai bun de făcut zilnic decât să fut timpul de vorbă cu ei.

Şi nu în ultimul rând, vecinii mei sunt foarte politicoşi. Ca şi ai lui Arhi, pe care îl înţeleg perfect, pentru că am stat şi eu doi ani de zile în Pantelimon, locul în care am cunoscut cei mai bădărani oameni cu putinţă. Unul nu te-ar saluta primul, să nu-i cadă gura, Doamne fereşte. Sunt ca nişte copii proşti de grădiniţă care încă învaţă să se poarte, să vorbească, şi care fug repede şi te dau în gât la administrator educatoare de câte ori faci ceva ce nu-i place.

Cred că cea mai bună soluţie rămane cea pe care am aplicat-o în mare parte în ultimii ani şi pe care am fost sfătuit să o menţin. Pur şi simplu o să mă doară în pulă, pentru că eu n-am nevoie de ei, şi pot fi sigur că atunci când vor avea ei nevoie de ceva, vor veni ei la mine.

Goana după bani

March 1st, 2010 - 13:03
Autor: Andrei Boghiu

Ştiu că n-am mai scris de trei luni şi cu atât mai mult închipuiţi-vă câtă silă şi câtă ură am adunat azi ca să ma facă să încep postul ăsta.

Situaţia nefericită face să am de ridicat nişte bani de la MoneyGram şi Western Union. Cum cea mai înţeleaptă mişcare făcută de toţi este să desfiinţeze sediile centrale ale susnumitelor şi să introducă sistemul în majoritatea băncilor, acum am nu doar unul, ci mai multe motive să-mi bag pula.

La Banca Românească încep cu Western Union. Tipa din spatele ghişeului era plictisită nevoie mare, deşi era luni, ora 9:30 dimineaţa. Când aude ce vreau, dă două click-uri şi după aia o aud. “Alinaaa, mi-au venit alea?”. Ţoapa #2 din spatele meu: Nu, n-au venit încă.

O văd cum se îmbujorează şi cum îmi spune mieros: Ştiţi, n-avem încă formulare. Trebuie să reveniţi mai târziu, în 30 de minute. Dumnezei, cruci şi sfinţi, plec. Eram calm. Bine că pe o rază de 200 de metri am câte o sucursală din toate băncile posibile.

Pasul doi, BCR şi Moneygram. Evident, după ce aştept să-şi bea cafeaua şi să flirteze cu curierul (ca-n filme, fraţilor), caută pe sub birou şi se ridică cu o faţă dezamăgită. Atât de dezamăgită încât m-a făcut să-mi bag portofelul la loc în buzunar şi să plec. Deja înţelesesem. După primul pas, aud doar un ţipăt în spate: “Nu mai avem formulare, nu vă pot ajuta”.

Bun, muie şi BCR. Pasul trei, Alpha Bank. Semn mare şi luminat cu MoneyGram în dreptul unui ghişeu, dar din păcate de-abia se vedea de pancartele cu reclame şi de ghiveciul cu flori de pe tejghea. 10 minute mai târziu după ce stau la coadă, când ajung să o întreb de serviciu, casiera dă din umeri şi-mi arată ghişeul de lângă. “Nu ştiu ce-i cu ea, n-a venit. Şi nici nu cred că merge.”

În sinea mea, explodam deja. Îmi băgasem deja pula metaforică în tot ce însemna sistem bancar în România. În dreapta, pe un LCD mare, se derula o reclamă binecunoscută. “Vrei să scapi de cozi? Vrei să câştigi timpul pierdut? Activează-ţi serviciu nostru…” . Futu-ţi morţii mă-tii de serviciu care te scapă de cozi. Eu vreau să scap de incompetenţi, nu de cozi. Că avem cozi din cauza incompetenţilor pe care-i angajaţi.

Pasul 4, peste drum, OTP Bank. Evident, coadă constantă de la primele ore ale dimineţii. Afacerea merge, dar Doamne fereşte să deschidem mai mult de un ghişeu. E criză, ce pula mea? Când i-am zis ce vreau şi m-a invitat să iau loc, m-am uitat cu atenţie pe tălpi, poate călcasem într-un noroc şi nu observasem. Urma să-mi rezolv problema.

Dar cum evident nu călcasem în nimic, figura domnişoarei se schimbă în secunda doi. “Aaah, nu merge sistemul. Uitaţi, am dat click şi nu face nimic. Ştiţi, au schimbat programul…”. Efectiv am rămas fără cuvinte. Am zis să-mi încerc norocul să văd dacă le-au venit formularele proastelor domnişoarelor de la Banca Românească. Şi le veniseră, doar că “banii mei n-au fost trimişi prin Western Union”, că aparent ea ştie mai bine, că nu e codul corect.

Două ore şi 5 bănci mai târziu, eram cu nervii la pământ, cu niciuna dintre cele două probleme rezolvată şi tot drumul spre birou mi-am făcut cruce şi mi-am repetat următoarele întrebări.

1. De ce toţi percep “bună dimineaţa” ca formă de tutuire şi-şi permit să continuie aşa, chiar dacă eu le vorbesc cu “dumneavoastră”?
2. De ce dacă lumea ştie că tu ca instituţie oferi un serviciu, pe care la un moment dat nu-l poţi oferi din terţe motive, nu afişezi un anunţ mare să vadă toţi proştii, să nu mai stea la coadă şi să fută timpul aiurea?
3. De ce peste jumătate din angajaţii băncilor cu care interacţionez sunt incompetenţi? Ce trebuie să aibă la angajare? Ţâţe şi pic de creier? Fraţilor, lucraţi cu oameni, nu fiecare situaţie întâlnită se găseşte pe căcaturile alea de scheme logice pe care vi le bagă pe gât la angajare. Unele situaţii sunt atipice şi trebuie gândite ca atare, trebuie găsită o soluţie alternativă!!!

Înţeleg că rulajul de oameni e mare, dar nu e OK dacă tot timpul în spatele ghişeului este cineva nou, incompetent, care nu ştie ce să facă în situaţii simple. Mi-e greu să cred că cineva care e la ghişeu de suficient timp ca să poarte conversaţii siropoase cu curierul, nu ştie să-şi refacă stocul nenorocit de formulare.

Şi asta s-a întâmplat doar azi, dezamăgit am fost de multe ori. Fix de asta mă bucur că a venit criza peste voi şi vă urez faliment uşor, incompetenţilor.

Trilema zilei

December 9th, 2009 - 14:00
Autor: Andrei Boghiu

Dacă tot e criză, de ce benzinăriile au atâţia angajaţi?
Dacă tot e nevoie de atâţia angajaţi, cum de au timp să stea degeaba şi să-şi spună bancuri unii altora?
Dacă tot stau degeaba şi-şi spun bancurii unii altora, de ce aleargă ca disperaţii când opreşte vreun Mercedes la pompă sau când e vreo tipă bună? I-am văzut azi. Trei inşi spălau geamurile unui Ford Ka. Trei.

Pana mea, n-am loc de ei să opresc şi să alimentez, că imediat apare unu lângă mine. Lasă-mă, frate, că ştiu şi eu să alimentez. Du-te mai bine şi mai deschide o casă, că se lungeşte coada aia…

Semafoarele pentru pietoni

November 11th, 2009 - 14:33
Autor: Andrei Boghiu

Mi-e groază când văd că bucureştenii sunt nişte papagali inflexibili care se obişnuiesc cu o chestie şi ţin de ea cu dinţii…

La trecerea de pietoni de la podul de peste Dâmboviţa din dreptul Politehnicii (Maxx) s-au instalat de o lună semafoare. Atât pentru pietoni cât şi pentru autoturisme. Şi sunt d-alea cu buton. Funcţionarea, destul de simplă. Apeşi pe buton, într-o secundă se face galben pentru maşini, ele opresc, iar tu poţi traversa. Nu apeşi pe buton, maşinile nu se opresc.

Acum cred că eu ca şofer, am pretenţii elementare atât de la ăia din faţa mea cât şi de la pietonii care vor să traverseze. Dar n-am de la cine. Ce se întâmplă de fapt?

  1. Pietonii zboară pe trecere când eu am verde, de parcă semaforul nici n-ar fi acolo. Azi era să dau peste un dobitoc.
  2. Pietonii stau aliniaţi frumos şi aşteaptă să se facă verde pentru ei, dar nimeni n-apasă pe buton. Şi stau, şi stau şi stau, şi la un moment dat se plictisesc şi ajung la punctul (1).
  3. Unul dintre pietoni se îndreaptă spre buton, moment în care ceilalţi păşesc în turmă pe trecere. Frână bruscă şi înjurături de morţi şi dumnezei.
  4. Pietonii apasă pe buton şi traversează. Şi traversează. Şi tot traversează. Şi se dă verde la autoturisme. Şi ei încă traversează. Şi prostul din faţa mea aşteaptă liniştit. Şi-aşteaptă, şi-aşteaptă [...]
  5. Ăla din faţa mea frânează la trecere pe verde să treacă ăia. Că oameni sunt şi ei. Semaforul nu contează.

Şi eu ce pot să fac? Aştept să le vină tuturor mintea la cap, dar mă îndoiesc că se va întâmpla prea curând…

Al dracu’ dolar

November 10th, 2009 - 13:13
Autor: Andrei Boghiu

Am fost dimineaţă la bancă să încasez uriaşul, giganticul, nemăsuratul cec de la Google ce-mi vine în fiecare lună. În faţa mea la ghişeu, acel model de doamnă respectabilă şi super fardată pe care o vezi dimineaţa la ora 7 în tramvai şi te întrebi unde se duce.

Ei bine, acum nu se ducea la piaţă în cealaltă parte a oraşului ca să scutească 1 leu la cartofi. Stătea la ghişeu ca să primească 1019$ (da, aţi citit bine). Şi marea problemă existenţială a ei era că angajata băncii nu avea bancnote de 1$, aşa că i-a oferit două posibilităţi. Fie să mai cumpere ea un dolar să ajungă la o sumă rotundă, fie să-i dea contravaloarea în RON a 4$ si să ajungă la o sumă rotundă.

Răspunsul? “Păi ce, să mă furaţi la curs?”. Normal, este arhicunoscut faptul că matematica elementară e valabilă doar în zilele impare. Şi azi e marţi.

Drept urmare, n-a mai contat că încasa puţin peste 1000$. S-a calicit la mai puţin de 1RON şi a preferat să plece. Felicitări.

Ridicarea maşinilor, o afacere profitabilă

November 6th, 2009 - 14:41
Autor: Andrei Boghiu

Faptul că ăştia ridică maşini după nişte criterii total aiurea, este deja cunoscut. De faptul că mi-au ridicat maşina d-ampulea pentru că aşa au vrut ei, v-am mai zis.

Ce mă deranjează pe mine este modul ăsta de a gândi şi de a acţiona. Şi anume, nimeni nu ridică rable vechi ce ocupă locuri de parcare sau sunt parcate aiurea, nemişcate de ani buni. Ştiu ei de ce nu le ridică. La un calcul simplu, amenda cu tot cu taxă ajunge pe la 800 RON. Maşina valorează 500, chiar dacă proprietarul cere 1000. Şi-atunci rentează să o mai recupereze? Nu. Dacă ADP-ul o ridică, rămâne cu ea pe cap, şi-atunci mai bine nu o ridică. Mai bine ridică Clio-ul de lângă sau Loganul de vis-a-vis, pentru că alea-s maşini de care oamenii chiar au nevoie şi evident le recuperează.

Nu ridică XCinci-ul lăsat aiurea în mijlocul străzii, pentru că ăla are bani şi pile şi poate mai face şi scandal. Mai bine se fac că nu-l văd şi trec la următoarea maşină de om obişnuit.

Dar culmea şi culmea nesimţirii mi se pare că e pe Vasile Milea. În fiecare dimineaţă când trec pe-acolo, băieţii sunt puşi pe treabă mai rău ca niciodată. Şi n-ar fi o problemă, doar că Vasile Milea este un bulevard închis doar pentru riverani, din cauza construcţiei podului Băneasa-Grozăveşti, şi de când l-au închis, circulaţia este extrem de redusă.

Şi maşinile alea oricât de în stradă ar fi parcate nu încurcă absolut pe nimeni, faţă de cele parcate pe Olteniţei, sau pe Viilor de exemplu. Dar ei sunt acolo în fiecare dimineaţă şi le ridică, în loc să-şi concentreze resursele pe alte străzi ce-ar trebui eliberate. De ce? Pentru că acolo găsesc fraieri şi acolo nu-i deranjează nimeni.

Saga asigurărilor româneşti

September 7th, 2009 - 16:05
Autor: Andrei Boghiu

Şi, ca să vedeţi cu ce mi-am mai ocupat eu timpul (se ştie că ăştia care fac bani online sau lucrează cu calculatoarele au foarte mult timp liber), vă povestesc imediat, că doar v-am promis.

Se face că cu o săptămână înainte de concediu, o proastă (da şi pot să şi subliniez – era femeie) taie două benzi într-o intersecţie, ca să facă stânga. Pe strada din stânga se vindeau puli la kilogram pesemne, pentru că eu nu pot să-mi explic cum a făcut stânga aşa dintr-o bucată, fără să se asigure. Şi eram totuşi în plin trafic de dimineaţă, în pana mea!
Citeşte şi restul înregistrării »

Norocosul număr “şepte”

September 2nd, 2009 - 15:27
Autor: Andrei Boghiu

De ce “şepte” şi nu “şapte”? Să dea dracu’ dacă ştiu de ce pocim limba română aşa. Dar de câte ori n-aţi întâlnit pe cineva care vă dictează un număr de telefon care începe cu “zero şepte”?

Conversaţia decurge cam în felul următor:
Eu: Ce număr de telefon ai?
El: Zeroşeptedoitrei…
Eu: Zero cât?
El: Şeptedoitrei..
Eu: Ce-i aia şepte?
El: Şepte! Şepte după şase

…şi pe mine mă deranjează la culme.

Asta e. Ascunzişurile limbii române este care mai de care mai ascunse. Gen.

Ţară de rahat, şoferi de rahat

September 1st, 2009 - 03:00
Autor: Andrei Boghiu

Şoferii de pe la noi (ăştia de Bucureşti) sunt cei mai tari. Acest post nu e scris în detrimentul imbecilului care merge pe contrasens. Din contră, mă enervează imbecilii ăia din oraş. Ăia de care avem parte cu toţii.

Prin iunie anul ăsta, o dată mi-am permis şi eu să depăşesc coloana la semafor şi asta pentru că ploua ca dracu’ şi după o manevră de întoarcere n-am mai avut timp să intru în coloană, şi mă opreşte Poliţia, cu girofar. Dar dimineaţa în intersecţii practica asta e sport naţional şi nici dracu’ nu-i vede.

Doar la noi se poate întâmpla să mă claxoneze imbecilii din spate pentru că am oprit la trecerea de pietoni să acord prioritate, sau să primesc EU flash-uri să mă dau la o parte când eu sunt pe sens unic, iar el pe interzis. Taximetriştii de pe la noi opresc unde vrea p*la lor, chiar dacă blochează tot sensul şi pun avariile. Îndrăzneşte să-i claxonezi sau să le zici ceva, ca să vezi cine va fi cel care va fi trimis pe unde-a ieşit.

Doar la noi, toată lumea parchează unde vrea, inclusiv în staţiile de autobuz, pe trotuare, etc. Şi mie mi-o ridică din faţa blocului ca la proşti. Mi se rupe că nu sunt locuri de parcare. Aşa cum eu parchez la distanţă şi merg pe jos ca să nu încurc traficul, aşa să faceţi şi voi. Şi-acolo unde sunt parcări plătite, nu mai parcaţi ca cârnaţii în drum. La 100 RON pe care-i dai pe consumaţie când ieşi în oraş, poţi să mai sacrifici 3-5% să dai pe parcare.

Acum o lună, o proastă de pe banda I a taiat două benzi, pentru că ea vroia neapărat să facă stânga în intersecţia aia. Ca urmare, eu am intrat în ăla de-a frânat să o evite pe ea. Vina mea, normal. Şi eu dau încă o tură de giratoriu la Alba Iulia, sau întorc după intersecţie dacă pur şi simplu nu reuşesc să mă încadrez sau dacă m-am răzgândit în ultimul moment. Dar, oare de ce să o fac?

Eu am fost prostul la locul nepotrivit atunci când o doamnă a intrat în mine când ieşeam din parcare, pentru că nu m-a văzut. Într-adevăr nu mă văzuse, dar asta pentru că nu se uita în direcţia de mers, ci în direcţie total opusă. Şi peisajul se mai şi schimbă. Mai apare o maşină parcată, mai un pieton, te mai uiţi şi tu, nu?

Îmi aduc aminte când eram şofer începător că mă suiam în maşină şi simţeam eu nevoia să aprind toate farurile. Fază lungă nu, că ştiam cu ce se mănâncă. Dar în rest tot, proiectoare, fază scurtă, stop de ceaţă. Până m-a abordat unul la semafor şi mi-a zis că am aprins stopul de ceaţă şi-am realizat şi eu cât de imbecil păream pentru cei din jur. Dar aveam lămâie în geam, îi mulţumesc că mi-a zis ce şi cum. Dar mor când văd câte-o tipă cu bărbia deasupra volanului care nu vede nimic în oglinzi (anul trecut am văzut-o pe una cu oglinzile laterale pliate – asta spune multe despre cât de des le folosea, nu?) şi se uită doar în faţă. Acum două seri, una cu un Matiz mergea cu fază lungă fix în spatele meu, şi-avea nişte faruri de-mi zgâriau retina. I-am ţinut şi eu fază lungă un minut să vadă cum e. Dar nu s-a prins. Oricum nu vedea nimic în oglinzi, nici măcar farurile mele.

Degeaba campanii de educare a şoferilor şi degeaba ne străduim cu toţii să dăm exemplu, când unii pur şi simplu nu merită să conducă. În veci.

PS: Citiţi şi ghidul de stat la semafor, aici.
PSS: Vine săptămâna viitoare şi postul explicativ cu accidentul şi muia ce o să o dau firmei de asigurări.

Pagina 1 din 1612345...Last »

Contact

E-mail: andrei@boghiu.ro
Telefon: 0753 09 69 01
Twitter: @etherfast
Facebook: Andrei Boghiu
Linked In: etherfast
YM: etherfastpro

Mai scriu pe...

Ultimele comentarii

  • McGogoo: eu m-am mutat de cca 3 luni. am scris su eu un post despre vecinii mei care satu la baute in scara...
  • Filme Online Gratis: Eu i-as calca p-astia de-s nebuni si nu le pasa de nimic!
  • Neon beer lights: In Italia aia nu stiu la ce foloseste trecerea de pietoni. E de forma. Daca nu te feresti o...
  • muzica: si mai sunt si pietonii care suna la politie si te reclama ca nu le dai prioritate… si atunci sa te tii...
  • clapacioc: Aceleasi probleme le am si eu. Zici ca suntem vecinii :))

Tag cloud:

adsense amintiri banc banci bani bere blackberry bloc blog blogosfera bloguri bowling bucuresti cabral carti cocalari colegi comunitate concurs concursuri cumparaturi digg dilema Diverse domenii emo fun funny furt games godaddy google gts hardware hosting hr idiocracy ikea injuraturi iso kfc laptopuri laser tag leapsa Linux livrari manele mare masini mcdonald's Microsoft misogin monden Movies muzica oameni online parcari party personal pietoni pizza plaja plugins politica portfolio pr prieteni Raiffeisen reclame relatii romani Romania scoala sex sexy Software spam sql swf tarani telefoane timp liber tips&tricks top trafic tv twitter Uncategorized upc vacanta vanzatoare vecini wii windows wordpress work xp yahoo zoso