Mi-e groază când văd că bucureştenii sunt nişte papagali inflexibili care se obişnuiesc cu o chestie şi ţin de ea cu dinţii…
La trecerea de pietoni de la podul de peste Dâmboviţa din dreptul Politehnicii (Maxx) s-au instalat de o lună semafoare. Atât pentru pietoni cât şi pentru autoturisme. Şi sunt d-alea cu buton. Funcţionarea, destul de simplă. Apeşi pe buton, într-o secundă se face galben pentru maşini, ele opresc, iar tu poţi traversa. Nu apeşi pe buton, maşinile nu se opresc.
Acum cred că eu ca şofer, am pretenţii elementare atât de la ăia din faţa mea cât şi de la pietonii care vor să traverseze. Dar n-am de la cine. Ce se întâmplă de fapt?
- Pietonii zboară pe trecere când eu am verde, de parcă semaforul nici n-ar fi acolo. Azi era să dau peste un dobitoc.
- Pietonii stau aliniaţi frumos şi aşteaptă să se facă verde pentru ei, dar nimeni n-apasă pe buton. Şi stau, şi stau şi stau, şi la un moment dat se plictisesc şi ajung la punctul (1).
- Unul dintre pietoni se îndreaptă spre buton, moment în care ceilalţi păşesc în turmă pe trecere. Frână bruscă şi înjurături de morţi şi dumnezei.
- Pietonii apasă pe buton şi traversează. Şi traversează. Şi tot traversează. Şi se dă verde la autoturisme. Şi ei încă traversează. Şi prostul din faţa mea aşteaptă liniştit. Şi-aşteaptă, şi-aşteaptă [...]
- Ăla din faţa mea frânează la trecere pe verde să treacă ăia. Că oameni sunt şi ei. Semaforul nu contează.
Şi eu ce pot să fac? Aştept să le vină tuturor mintea la cap, dar mă îndoiesc că se va întâmpla prea curând…



