Pentru că mi-a plăcut ultima dată, am fost iar în Milano într-o scurtă călătorie. Gurile rele spun că am fost pentru cumpărături şi pentru festivalul de modă, dar eu ştiu mai bine.

Majoritatea lucrurilor pe care le-am scris acum 2 ani se aplică în continuare, cine-ar fi crezut? Viaţa e scumpă, români sunt cu carul, civilizaţie ca la ei n-o să vedem mulţi ani. You know, the usual.

Oamenii în general sunt foarte OK, chiar dacă ştiau că suntem din România. Chelneri, vânzători, ghizi, etc. Toţi ştiu să-şi vândă marfa. Am aflat târziu că în restaurante lumea nu prea lasă bacşis mai mult de 2-3 euro. Brusc, am înţeles de ce chelnerul de cu două seri în urmă a insistat să ne servească tot el. Pentru că noi eram români baştani, obişnuiţi cu 10%.

Taximetriştii în schimb m-au enervat la culme. Am mers la 4 dimineaţa pe jos prin ploaie şi vânt şi cu bagajele după noi pentru că jepcarii de la hotel vroiau 50E pentru o cursă de 2 km, taxiurile de pe stradă nu opreau, iar la telefon nici vorbă să dai de cineva. Frumos, nu?

PS: Pentru prietenii mei adevăraţi de pe Facebook, eu am încercat să fiu discret şi să pun doar câteva poze în care arătam mai bine, dar jumătatea mea nelegitimă a venit din spate şi le-a trântit pe toate la pachet.