Gameri suntem toţi până la urmă; că am început de mic să joc Prince of Persia şi alte bălării, sau că am avut o perioadă în care am fost obsedat de Counter Strike, Diablo II şi Warcraft, majoritatea dintre voi aţi trecut prin asta. Nu pot să spun că mi-am pierdut multe nopţi, week-end-uri şi bani în LAN party-uri sau chestii similare, deci nu sunt chiar ATÂT de gamer, dar am avut şi eu punctele mele forte.
Totul a început acum mai puţin de un an, când m-am decis eu să renunţ la laptop drept sistem principal şi să trec la desktop. Şi m-a mâncat undeva să-mi iau o placă video mai de doamne-ajută. Lasă, să fie acolo pentru Photoshop si Fireworks, editare, randare, alea. Cum o testez? Photoshop? Benchmark-uri? Draaaci, Call of Duty, normal. Şi-aşa am început să-mi aduc aminte de vremea în care nu jucam jocuri pentru grafică sau gameplay, ci pentru storyline, multiplayer sau acţiuni nonconformiste.
Citeşte şi restul înregistrării »
