Initial am vrut sa dam o fuga pana la mare, dar dat fiind faptul ca a plouat in draci, am zis ca nu are rost. Prin urmare, am zis sa ne plimbam putin pana la Buzau, sa mai vedem locurile, sa mai vizitam rude, etc. Asta ca sa nu stam in casa.
PS: De-ar fi la fel de liber in Bucuresti precum a fost de 2 Mai, viata mea ar avea brusc un nou sens :)
Maine, de la capat.
1 Mai a picat anul asta destul de bine. La fel si Pastele. Saptamana a inceput marti si s-a terminat miercuri. Ca azi nu stiu daca lucreaza mai mult de 50%. Drept urmare, cei care au putut, au plecat la mare. Pentru mine, 1 Mai a fost prima zi libera de vreo 2 saptamani incoace, asa ca am preferat sa lenevesc in pat si dupa amiaza sa ma plimb prin parc si sa stau la o bere rece la o terasa. Pan’ aici, toate bune si frumoase. Intentia este buna, insa practica ne omoara.
Cum Cismigiul este al dracu’ de aproape de casa, am zis ca ar fi alegerea potrivita. Toate bancile erau full. Media de varsta pe-acolo era 50+. Tinerii se refugiasera pe terase in mare parte, insa alegerea in parc nu era prea variata. In mod surprinzator, am gasit o masa destul de repede, si am beneficiat si de servirea lor ireprosabila. Saracii, erau nepregatiti. Era 1 Mai si ei n-aveau decat 2 persoane, una care se incurca la numaratul a 6 cafele, si una stil Beyonce, cu sapca intoarsa intr-o parte, moaca de tiganca borata, care literalmente injura clientii si comenta aiurea la orice. Unde mai pui ca am luat un rand de bere (personal, de la tejghea), am stat o ora la discutii…. dupa care a venit Beyonce sa ne ia sticlele terminate, dupa care a aparut si “Kafeluta” mirata ca de ce avem masa goala. Mi-a lasat un gust amar toata servirea de la terasa aia si evident n-am sa mai trec pe-acolo vreodata.
Seara m-am intalnit cu baietii la cate o felie de tort si narghilea, lucru ce mi-a mai ridicat moralu’.
Click.pe.poza.ca.sa.se.mareste.
Pentru ca de obicei sunt cu minim 3 console in fata, s-a intamplat de multe ori sa tastez ceva unde nu trebuie, si s-a intamplat de asemenea sa resetez ce nu trebuie. Ca urmare, am inceput sa diferentiez sistemele intre ele, folosind culori diferite pentru prompt-ul bash.
Pentru a vedea formatul de la care porniti, puteti folosi:
Asta in cazul in care aveti deja ceva customizat si vreti sa porniti de la asta. Implicit, veti primi ceva de forma [\\u@\h \\W]\\$, \u fiind userul curent, \h – hostname-ul curent si \W – directorul curent in care se lucreaza.
Modificarea prompt-ului pentru a adauga culori se face prin:
... unde (x;y) reprezinta perechea de culori pe care vreti sa o folositi. De obicei, x ia valori de 0 sau 1, pentru a reprezenta varianta mai inchisa respectiv mai deschisa a culorii y. Y poate fi in variantele cele mai uzuale:
Exemplu:
Ultimul pas ar fi sa facem schimbarea asta permanenta. De retinut ca schimbarea culorii trebuie facuta individual, pentru fiecare user in parte. Eu unul am o culoare diferita cand sunt user, si cand sunt root, deci si asta poate fi de folos.
Trebuie editat fisierul .bash_profile sau .bashrc din /home/username, si adaugata linia de export de mai sus, la sfarsitul fisierului, pentru a suprascrie eventualele informatii deja existente cu privire la prompt. Daca vreti sa verificati functionalitatea, relogati-va in Terminal.
Proprietarii gasesc din ce in ce mai multe metode de a-si proteja masina contra furtului si/sau a spargerii. Asta pe langa faptul ca o golesc de tot si toate inainte sa plece din masina. Daca esti roman, ai peste 60 de ani si ai o masina in posesie, este absolut obligatoriu sa urmezi urmatorii pasi:
Una peste alta, tocmai ce mi-am luat alarma si senzori de parcare pentru masina. Ca deh, are curu’ mare, si tre’ sa parchez corect.
