Cu şi despre bani

September 9th, 2009 - 12:37
Autor: Andrei Boghiu

Încep şi eu ca Seinfeld. Heeey, what’s the deal with money?.

Care-i faza cu banii?

Banii rupţi – toată lumea-i dă, nimeni nu-i vrea. Toţi vor să scape de ei. Exceptând magazinele, eu lucrez cu oameni din acel segment de piaţă care nu se uită la fiecare bancnotă în soare să vadă dacă nu cumva e falsă sau şifonată. Şi evident, nici eu nu fac asta. Drept urmare mă pricopsesc cu o mulţime de bancnote incomplete, tăiate, decupate.

Nu-mi pierd vremea la bancă să le schimb, comercianţii ar trebui să facă asta. Dar nici nu le dau mai departe, decât dacă mi-s ultimii bani din portofel. Le strâng acolo şi le bag în bancomat cu prima ocazie. În mod surprinzător, niciodată nu mi s-a întors vreo bancnotă ruptă. Cred că le filtrează sau ceva, nu ştiu.

Una peste alta, e trist să te refuze cineva că-i dai o bancnotă ruptă şi tu să bagi scuze d-alea gen “nu am văzut-o”. Şi mai trist e atunci când te scuzi cu “aşa mi-au dat-o şi mie alţii”. Excepţie fac momentele când bancnota ruptă ţi-a dat-o acelaşi comerciant, cum a păţit Sebi.

Lipsa măruntului – Nu zic nu, oricine poate rămâne fără mărunt la un moment dat. Dar deja când se întâmplă în mod regulat, pare dubios. Şi aici ţine la fel, de atitudine. Dacă n-ai mărunt şi nu eşti în mijlocul muntelui, mergi până la magazinul de lângă, poate au ei. Dar să mă expediezi pe motiv că “n-ai ce să-mi faci” sau să mă pui să merg eu să schimb, nu e frumos şi-ţi dăunează afacerii.

PS: Să n-ai bancnote de 10 RON să-mi dai rest la 100, nu se cheamă că n-ai mărunt.

Număratul restului – Eu am un obicei să nu număr restul primit la magazin. Asta pentru că îl număr din ochi înainte să mi-l dea, când îl numără vânzătorul. În plus, consider de prost gust să ţii coada pe loc, pentru că tu vrei să mai numeri o dată banii. Când aţi fost ultima dată “furaţi” la rest, mai ales la magazine la care mergeţi des? Mie mi s-a întâmplat doar de vreo două ori în ultimii zece ani, şi cred că de mai multe ori am primit bani în plus, deci nu pot nici măcar să spun că am ieşit pe minus. Merită?

Excepţie, casele de schimb valutar. Acolo deseori afişul cu “număraţi banii la ghişeu” se traduce prin “dăm ţepe dese”.

Clătite pentru o viaţă

June 22nd, 2009 - 19:39
Autor: Andrei Boghiu

Andrei Crivăţ porneşte o campanie interesantă pentru a strânge restul de 9000E necesari Alinei.

Astfel, joi, 25 iunie, de la ora 19.00, în Irish and Music Pub din Cluj se vând faimoasele clătite ale lui Adi Hădean, la 5 RON porţia, iar toţi banii strânşi ajung în conturile Alinei.

Succes,

România, te iubesc!

March 20th, 2009 - 17:26
Autor: Andrei Boghiu

Da, te iubesc. Te iubesc pentru că în scumpa noastră ţară orice e posibil. Azi dimineaţă mi-au ridicat maşina dintr-un loc unde parcarea nu era interzisă. Nu era nicio trecere de pietoni, nu era nici un semn care nu mi-ar fi permis să parchez acolo.

S-au trezit ei (ei, Administraţia Domeniului Public) că trebuie să elibereze strada pentru că, chipurile la 200 de metri depărtare e o şcoală şi incomodam copiii care eventual ar trece pe-acolo. Deci mi-au ridicat maşina parcată regulamentar pentru motive non-valabile. Ce-i de făcut? Am sunat la ADP şi mi-au dat adresa (Fabricii nr. 2). Au uitat în schimb să menţioneze că nu e vorba de Bucureşti, ci de Afumaţi!!! Drept urmare am pierdut trei ore numai în taxi, traversând de două ori Bucureştiul prin trafic şi… trafic.

Costuri? 80 RON taxiul + 520 RON taxa de depozitare (taxa pe 6mp cât are maşina e de 4 ori mai scumpă decât preţul pe metru pătrat al unui apartament din zona aia) + 120 RON amenda pentru parcare interzisă (dovedită prin inducţie, pentru că altfel nu înţeleg cum) + 3 puncte de penalizare, ca să fie tacâmul complet.

Şi pe mine nu mă enervează că mi-au ridicat maşina. Mai mult mă roade că nu pot să fac nimic pentru a combate abuzurile viitoare. Când i-am zis poliţistului care mi-a încasat amenda că locul de pe care a fost ridicată maşina nu a fost semnalizat în nici un fel, a dat din umeri şi-a zis că el trimite solicitările către Primărie şi că nu mai e treaba lui. Dacă aduc argumente şi comentez, mai rău îmi fac aşa că i-am lăsat în plata Domnului dar dacă se mai întâmplă vreodată o chestie d-asta, pe cuvântul meu că plătesc toată amenda în monezi de 1000 de lei vechi.

Ştiu eu de ce-mi iubesc ţara…

Ieftin și mult

February 19th, 2009 - 12:45
Autor: Andrei Boghiu

Ieftin și mult sunt două concepții românești de adevărată valoare națională. Pe de-o parte avem mania de a strânge lucruri “să fie acolo” după cum zice și Buddha, lucruri pe care puțin probabil să le folosim vreodată.

Nu mai intru și eu în detalii. A explicat el tot ce era de explicat. Oameni care păstrează tot felul de rahaturi în speranța că va fi vreodată nevoie de ele și atunci când au adevărată nevoie de ceva, nu îl găsesc în multitudinea de chestii nefolositoare. Pointless.

Pe de altă parte, nu e o noutate că românu’ vrea chestii cât mai ieftine. Pe principiul cât dai atâta face, unii se calcă în picioare pentru un televizor mai ieftin, alții stau și-ngheață în frig plimbându-se prin toată piața să găsească roșii cu 10 bani mai ieftine. Ce contează că sunt bătute și scorojite? Sunt mai ieftine și merg bine la salată.

Acum câțiva ani, a scos Cosmote cartela aia cu 2000 de minute. S-au îmbulzit toți și s-au făcut ciorchine în fața magazinelor de n-aveai loc să treci pe trotuar, ca să ia cartela-minune. După aia a mers rețeaua de tot rahatul timp de câteva luni bune și toți s-au umplut de nervi, până cand Cosmote s-a gândit că ar fi cazul să mai suplimenteze resursele.

Și cu toate astea, la sfârșit de săptămână tot românii noștri se îmbulzesc să ia bilete la Loto, că au auzit la știri că-i premiul mare. Dar nu realizează că aruncă banii pe fereastră pentru că literalmente, șansele sunt de unu la un milion.

Deci nu uitați. Ieftin și mult, da? Ieftin și mult!

Ofticosu’ roade osu’

February 16th, 2009 - 11:01
Autor: Andrei Boghiu

În viață trebuie să știi să și pierzi. Poate că replica ar părea de bun simț, dar aparent bunul simț nu e tot ce trebuie să ai pentru a o adeveri. Când eram doar un puști, jucam tot felul de jocuri. De la leapșa până la Monopoly sau table pe casa scării. La unele eram bun, la unele nu, lucru evident de altfel.

În grupul nostru de prieteni era o persoană care pur și simplu nu știa să piardă. O persoană care atunci când pierdea, se oftica din toate străfundurile personalității ei și mai devreme sau mai târziu ne pierea cheful de tot jocul. La un moment dat ajunsesem să joc Monopoly strategic mai prost doar ca să am cu cine…

Eram aseară prin LaserMaxx, ne antrenam pentru meciurile din cupă de astăzi. Am ajuns să jucăm un meci cu niște persoane care spuneau că au ceva experiență. La sfârșit, noi – 23.000. Ei, -7.000. La ieșire, două tipe din echipa lor comentau…

- Tu, fată, jocul ăsta nu e deloc amuzant.
- Da, fată.. Aleargă ăștia ca nebunii pe-aici.
- E nașpa jocul ăsta.

Uite ce, și eu o iau în mână la fotbal, pentru că nu am mai jucat de mic, dar asta nu înseamnă că fotbalul e un joc nașpa. Un joc nu poate fi nașpa doar pentru că eu nu știu să-l joc, așa că nu m-apuc să comentez aiurea.

Unde mai pui că tot jocul n-au mișcat un mușchi, și tot ce au făcut e să stea la pândă joace strategic-defensiv.

Războiul între generații

February 11th, 2009 - 07:46
Autor: Andrei Boghiu

Situația se poate privi pe două părți. Prima dintre ele ar fi concepțiile diferite între două generații din aceeași familie, de exemplu între părinte și copil. Deseori părinții sunt “control freaks”, încercând să stăpânească fiecare aspect al vieții celorlalți, uneori doar pentru că așa trebuie.

Concepții diferite și uneori absurde, atât de întâlnite încât personal le consider chiar clișee. Fata trebuie să fie acasă la zece și nu are voie să iasă des în oraș cu prietenii. Băiatul trebuie să suporte alegerile părinților în materie de femei, pentru că nici una nu e prea bună pentru el, toate vor să-i mănânce banii.

Deseori părinții sunt foarte protectivi pentru că nu vor ca odraslele să repete greșelile lor. Singura problemă pe care nu o iau în calcul e că natura umană face ca atunci când ți-e interzis un lucru, să vrei să-l faci cu atât mai mult. În plus, se omite faptul că și copiii pot face diferența între bine și rău și că pot avea alegeri si păreri proprii, care pentru ei contează mai mult decât orice altă părere.

Soluția e ca părinții să-și dea seama la timp că nu pot controla absolut fiecare aspect din viața celuilalt și că e bine să nu se mai implice de la o anumită vârstă. Dacă nu, lucrurile pot degenera și ne vedem cu toții peste 10 de ani la “Surprize, surprize”.

Al doilea punct de vedere este al bătrânilor, care pur și simplu s-au săturat de viață și împroașcă cu noroi în stânga și-n dreapta. Toate femeile sunt curve, fir-ar mama lor și toți bărbații sunt niște vagabonzi, niște pușlamale. Cred că știți la ce mă refer, fiecare bloc are cel puțin o persoană de genul ăsta.

Oamenii ăștia au trăit degeaba. Ca să ajungi să înjuri tinerii cât e ziua de lungă, ori ai fost un idiot toată viața, ori pur și simplu îți filează o lampă, pentru că altă explicație eu nu văd.

Da, postul ăsta exprimă o frustrare de-a mea de care vroiam să scriu de multă vreme. Let the comments hurdle.

Întotdeauna este cineva de vină, important e că nu sunt eu

February 10th, 2009 - 14:31
Autor: Andrei Boghiu

E trist că ăsta nu este un adevăr universal, ci mai degrabă un fel de motto după care se ghidează lumea atunci când ceva merge prost. Și zic asta din proprie experiență. Un exemplu mai concret de aria de discuție a cititorilor: reclama de pe bloguri.

Atunci când o campanie merge prost sau nu are succesul scontat, întotdeauna bloggerul este de vină, niciodată advertiserul. Mai ales la campaniile care au nevoie de rezultate concrete, cum ar fi cele de afiliere. Ce contează că produsul se găsește în multe alte părți iar advertiserul are cele mai mari prețuri de pe piață? Bloggerul este un prost și nu realizează adevărata valoare a produselor…

Exemplul doi. Într-o corporație în care toată lumea urăște pe toată lumea, e clar că atunci când ceva merge prost, vina va fi aruncată de la unii la alții, în timp ce clienții au de suferit pentru că lor nu le pasă de problemele interne ale companiei.

Trei. Ședințele de bloc. De obicei vara la banca din fața blocului sau iarna, într-un spațiu mai restrâns din beci (!!!). Cum? S-a stricat liftu’? Curva de la doi e de vină. Toată ziua sus-jos cu liftu’ de parcă n-ar avea ce face. S-a spart geamul la intrare? Femeia de serviciu, că lasă toate ușile deschise…

[...]

Știu că într-o situație perfectă vinovații și-ar asuma responsabilitatea pentru ce merge prost, dar uneori nu ai cu cine.

Pentru că așa trebuie

February 9th, 2009 - 10:21
Autor: Andrei Boghiu

De câte ori ați auzit fraza asta? Eu unul, de atât de multe ori încât m-am săturat. Acest “trebuie” foarte impersonal, reflectă o chestie divină, care stă și te privește ca un Big Brother așteptând să faci ceva greșit ca să-ți ardă două peste ceafă.

- De ce faci curățenie generală acum de Crăciun? Ai făcut și acum o lună. Acum e frig de crapă pietrele și tu stai și bați covoare când chiar nu e nevoie.
- Pentru că așa trebuie…

- De ce mergi să-ți plătești impozitele în primele zile ale anului când e aglomerația mai mare? Poți bine mersi să le plătești și luna viitoare fără nici o problemă.
- Pentru că așa trebuie…

- De ce dai telefoane de Sărbători tuturor rudelor, chiar dacă pe jumătate nu le suporți?
- Pentru că așa trebuie…

Nimic de zis.

Nevoia de atenție II

January 19th, 2009 - 08:27
Autor: Andrei Boghiu

Vă mai aduceți aminte acum ceva ani cum vă strângeați cu toții în fața blocului să spargeți semințe și să trageți cu poftă dintr-o sticlă de cola, sau să jucați table vara? Și cum așteptarea tăcută nu prea există, întotdeauna era cineva care simțea nevoia să povestească niște chestii incredibile?

Nu, nu e vorba de aceeași persoană, cu toate că nu e nici ăsta nu e departe.

La început trebuie să recunosc că îl priveam ca pe un idol… Adică el futea cele mai frumoase femei și mereu se lăuda cu alta și cu alta, iar eu eram ultimul fraier, încă virgin și nu eram în stare? Dar pe măsură ce-a trecut timpul, am realizat că toate sunt doar bălării și că nu merită. Dar după ceva vreme de ascultat prostii, începi să te saturi.

Vine o vreme când trebuie să realizezi dacă situația ta curentă e de rahat și-atunci trebuie să încerci să schimbi ceva. Ceea ce am și făcut.
Dintre toți prietenii mei de pe la bloc nu mai țin legătura decât cu trei doi (de vreo săptămână m-am săturat de impresiile de hacker wannabe ale unuia și l-am pus în lista de ignore), și nu-mi pare rău. De la restul chiar n-am ce să cer, nu pot să am pretenții…

Prostia pietonului

January 15th, 2009 - 08:13
Autor: Andrei Boghiu

Prostia pietonului e că vrea să traverseze strada atunci când mașinile stau. Nu contează că el are în continuare roșu. Dacă mașinile s-au oprit, el are dreptul să treacă. Și-avem următoarele situații ipotetice:

  1. Se opresc mașinile pe benzile doi, trei și patru. Pe banda I, nicio mașină. Pietonul are în continuare roșu, dar dacă toți stau, doar n-o fi el prostul tuturor, nu? Traversează până la banda I unde vine o mașină cu viteză pentru că are verde intermitent spre dreapta. Pietonul trece, mașina trece. Cine și-o ia în freză?
  2. La pietoni se pune roșu, la mașini e încă roșu de asemenea. Pietonul grăbit (probabil la mă-sa acasă) dă să treacă. Când este prea departe să se mai întoarcă din drum, se pune și verde la mașini. Câtă carne găsește pietonul în frigider la mă-sa când va ajunge la destinație?
  3. Roșu la pietoni, verde la mașini. Toți pietonii stau pe trotuar, numai o toantă stă jos de pe bordură. Să fie ea prima. C-așa-i frumos. Asta până o agață cineva cu o oglindă. Ar fi arhisuficient să-și dea seama de prostie.
Pagina 1 din 812345...Last »

Contact

E-mail: andrei@boghiu.ro
Telefon: 0753 09 69 01
Twitter: @etherfast
Facebook: Andrei Boghiu
Linked In: etherfast
YM: etherfastpro

Mai scriu pe...

Ultimele comentarii

  • McGogoo: eu m-am mutat de cca 3 luni. am scris su eu un post despre vecinii mei care satu la baute in scara...
  • Filme Online Gratis: Eu i-as calca p-astia de-s nebuni si nu le pasa de nimic!
  • Neon beer lights: In Italia aia nu stiu la ce foloseste trecerea de pietoni. E de forma. Daca nu te feresti o...
  • muzica: si mai sunt si pietonii care suna la politie si te reclama ca nu le dai prioritate… si atunci sa te tii...
  • clapacioc: Aceleasi probleme le am si eu. Zici ca suntem vecinii :))

Tag cloud:

adsense amintiri banc banci bani bere blackberry bloc blog blogosfera bloguri bowling bucuresti cabral carti cocalari colegi comunitate concurs concursuri cumparaturi digg dilema Diverse domenii emo fun funny furt games godaddy google gts hardware hosting hr idiocracy ikea injuraturi iso kfc laptopuri laser tag leapsa Linux livrari manele mare masini mcdonald's Microsoft misogin monden Movies muzica oameni online parcari party personal pietoni pizza plaja plugins politica portfolio pr prieteni Raiffeisen reclame relatii romani Romania scoala sex sexy Software spam sql swf tarani telefoane timp liber tips&tricks top trafic tv twitter Uncategorized upc vacanta vanzatoare vecini wii windows wordpress work xp yahoo zoso