September 3rd, 2010 - 01:13
Autor: Andrei Boghiu
Au trecut doi ani de când am fost ultima dată în poziţia de a face interviuri.
Ultima dată a fost pentru DigitalImage, atunci când l-am angajat pe Kappacelu’ şi am rămas şocat de tot procesul ăsta dubios de căutare şi sortare al CV-urilor. E o întreagă poveste, dar să o luăm de la început.
Spre deosebire de corporaţii unde recrutările se fac atât extern cât şi intern de prin rândurile celor existenţi, la BEC Media am preferat mereu să mergem pe recomandări în locul sesiunilor de filtrat CV-uri şi în locul sesiunilor de interviuri care par că nu se mai termină. Şi metoda asta de recomandări a funcţionat impecabil de vreo 6-7 ori până acum, până în momentul de faţă. Acum efectiv toţi posibilii candidaţi decenţi pe care-i cunoşteam, parcă au intrat în pământ.
Şi lucrul ăsta l-am realizat eu într-o dimineaţă când m-a trezit din somn o tipă de la Bestjobs, care mi-a cerut permisiunea să posteze anunţul nostru la ei pe site. M-a sunat să-mi ceară permisiunea, da. E criză, acum 2 ani BestJobs era brandul unic ce-ţi venea în cap când te interesa un job. Mă rog, irelevant şi trecând peste, cu ajutorul domnişoarei ce m-a abordat telefonic, anunţul nostru a ajuns pe un piedestal, gata să fie asaltat de hoardele de front-end-eri decenţi şi cu experienţă pe care i-am fi angajat instant.
Citeşte şi restul înregistrării »
Tag-uri: job-uri, personal
7 Comentarii »
August 30th, 2010 - 23:09
Autor: Andrei Boghiu
…ar fi monotonă. M-aş plictisi groaznic dacă aş intra în cameră şi-aş găsi de fiecare dată toate lucrurile la locul lor. Nu aş mai simţi adrenalina şi nu ar mai fi nimic palpitant dacă n-aş bâjbâi după lucrurile mele prin toate coltişoarele posibile după ce dragostea s-a gândit să reorganizeze camera.
…ar fi plictisitoare. Nu cred că aş rezista mai mult de o săptămână fără să aud ce-a mai facut X şi Y la muncă şi fără să-mi fie explicate uneori în detaliu toate procedurile departamentelor din clădire. De asemenea, iubesc să aflu chestii femeieşti şi mai ales care nu mă privesc direct, iar asta aproape în fiecare zi.
…ar fi mizerabilă. Cine ar mai fi lângă mine să care toată noptiera în geantă când ieşim in oraş, dar să cotrobăie zece minute după telefon atunci când sună sau după un amărât de şerveţel atunci când poate-mi curg mucii?
…ar fi plină de insomnii. N-aş mai putea dormi noaptea. Mi-ar lipsi cheltuielile suplimentare şi grija gestionării banilor pentru încă o persoană. De asemenea patul dublu numai pentru mine ar fi o teroare insuportabilă şi n-aş putea adormi decât târziu în noapte.
…ar fi neproductivă. Cum aş putea să concep să mă concentrez şi la altceva când pot fi productiv în a mă plimba cu căruciorul printre rafturi sau în a sprijini bordura în timp ce ea se uită după ultimele apariţii în materie de genţi şi/sau pantofi?
…ar fi inconfortabilă. Ce folos aş putea trage de pe urma spaţiului imens ce-ar putea fi eliberat din şifonier şi debarale? Mi-ar fi dor de cele câteva zeci de genţi, bluze şi alte zeci de perechi de pantofi care se-amestecă printre lucrurile mele, care ocupă spaţiu şi care-mi fac viaţa foarte confortabilă.
Da’ e a mea şi alta n-am o iubesc.
Tag-uri: misogin, personal
14 Comentarii »
August 22nd, 2010 - 07:28
Autor: Andrei Boghiu
Pentru că mâine împlinesc oficial 3 ani cu talentata cântăreaţă, o duc într-un loc frumos pe malul Dunării, să sărbătorim. După ce a fost curioasă toată săptămâna ce şi cum, aseară ca să scap de ea i-am zis c-o duc la Giurgiu pe faleză, şi nici până acum nu i-am zis că am glumit.
Ce poate fi mai romantic? Giurgiu e un oraş frumos, curat, [...].
Ne-auzim de marţi.
Tag-uri: personal
4 Comentarii »
August 21st, 2010 - 17:42
Autor: Andrei Boghiu
Maka mă întreabă ce-mi place, şi cică tre’ să fie şi ditamai lista de 10.
1. Îmi place peştele doar dacă-i de porc. Când eram mic, mâncam foarte mult peşte cu gust de baltă şi-acum mi-e silă…
2. Îmi place de vecinul de la parter care a lucrat literalmente vreo lună de zile, zi de zi la uşa de la interfon. Dacă toţi am avea conştiinciozitatea lui, am ajunge bine.
3. Îmi place de Raluca. Nu ştiu cum aş fi rezistat 3 ani cu ea daca nu aş fi văzut-o din ce în ce mai des cu căştile pe urechi fredonând în gura mare. Azi am înregistrat-o, puteţi asculta aici.
4. Îmi place să conduc, în special prin ţară. Cui îi pasă de drumurile bune de-afară? La noi îi miezu’.
5. Îmi place să plătesc taxe şi mai presus decât orice, îmi place să stau ore întregi la cozi şi să completez hârţogăraie pentru ca cineva să-mi primească banii şi să mă simt împlinit.
6. Îmi place ca atunci când stau undeva, la o terasă sau prin parc să aud manele obosite de prin jurul meu. Mă face să mă simt în largul meu.
7. Îmi place să stau dublu în trafic faţă de cât ar trebui datorită unor trişti care blochează intersecţiile, datorită ălora care forţează semafoarele şi datorită celor care parchează pe banda I.
8. Îmi place să merg pe stradă şi să fiu lătrat de câini, sau să mă feresc constant de capcanele lor mirositoare. Când merg cu capul în jos, zice lumea că-s deprimat, dar eu sunt de fapt vigilent.
9. Îmi place să călătoresc. Să merg la mare în week-end cu jumătate de Bucureşti, să plecăm cu toţii în acelaşi timp şi să stăm ca oile pe autostradă. Sau poate să merg cu trenul, în condiţii excelente. Mi-e dor de Ion care mânca slană cu ceapă din ziar şi când s-a descălţat s-au aburit toate geamurile.
10. Îmi place să cred că pot schimba ceva în ţara asta. Până acum am dat zeci de mii de click-uri pentru a semna petiţii, am participat la câteva sute de mitinguri şi proteste pe Facebook şi am informat lumea forwardând câteva mii de mailuri în lanţ.
Leapşa merge către Pepe, şi în exclusivitate pentru cititori, avem şi răspunsul lui mai jos (click pe poză).
Tag-uri: funny, leapsa, personal
12 Comentarii »
August 19th, 2010 - 01:10
Autor: Andrei Boghiu
Chiar dacă românul e obişnuit să-i pese în general şi să se bage în seamă d-ampulea, eu fac excepţie de la nefericita regulă şi mi se rupe de două categorii de situaţii:
- Situaţiile care nu mă afectează în mod direct.
- Situaţiile care mă afectează, dar nu am nicio posibilitate realistă de a schimba asta.
Dacă toată lumea s-ar ghida după principiile astea, viaţa ar fi mult mai frumoasă şi nici nu s-ar risipi atât de multă energie în moduri total imbecile. Ca să înţelegeţi despre ce vorbesc, să luăm în continuare câteva exemple din fiecare situaţie de mai sus.
Nu mă afectează direct. Aici intră în principal problemele idioate ale celor din jurul meu. Nu vorbesc de cazurile în care eşti singur în deşert cu un butoi de apă şi dai peste un om însetat, momente cand e de bun simţ să faci pe bunul samaritean. Vorbesc de momentele când sunt abordat de Iehovişti, sau de ăia de mă sună să-mi facă un sondaj la telefon despre rata de penetrare a laptelui de struţ, sau de vecinii care-mi bat la uşă să-mi zică să nu mai trântesc uşa la lift aşa tare, că ei deja sunt cu ochii pe vizor şi zgomotul e cam intens, sau de haterii şi trollerii de pe internet de care râd cu lacrimi de câte ori am ocazia.
Citeşte şi restul înregistrării »
Tag-uri: idiocracy, personal
6 Comentarii »
