A doua parte a concediului, şi cea mai frumoasă aş putea adăuga, am petrecut-o în Grecia. Cum am trecut de vamă, deja era alt peisaj, lucru observabil într-adevăr la drumuri. Eram pe o şosea, care nu era autostradă, însă era mai bună decât A2-ul nostru.

De vignetă n-ai nevoie. De vamă scapi super uşor (Raluca şi-a luat din Duty Fre un parfum, eu mi-am luat maşină. De tuns. Păr). În schimb, motivul pentru care căutam noi benzinărie era mai mult unul fiziologic, dar primele benzinării pe care le întâlnisem erau fie în construcţie, fie pur şi simplu închise. De fapt, pot spune cu siguranţă că benzinăriile de pe la noi sunt mai luxoase şi mai dotate decât cele pe care le-am văzut pe-afară.

După câteva ore de mers, am ajuns în Kavala, de unde am luat feribotu’ spre Thassos. 61 EUR (2 maşini / 7 persoane) şi jumătate de oră mai târziu, eram pe insulă, furaţi de peisaj.

Am stat la Hotel Korina (3*), dar despre hotel nu vă spun prea multe, urmând să-i fac un review mai detaliat pe CeRecomand. În principiu, multă plajă, piscină şi biliard.

O zi ne-am dat cu ATV-urile (am făcut turul insulei – în jur de 100km rutieri), am făcut febră musculară de la atâta accelerat de nu mi-am mai putut folosi mâna dreaptă cu precizie multe zile în şir. Adrenalină pură. Mi-am pierdut şi verigheta. În mare. Dar, trecând în revistă pozele, mi-am dat seama unde am pierdut-o şi-am găsit-o a doua zi în acelaşi loc. Şi cică aurul pierdut nu se mai găseşte. Pff, poate în România unde nu se mai găseşte nici măcar ăla pe care nu-l pierzi :)

La cererea publicului, aveţi aici şi câteva poze cu noi şi peisajele, la care se adaugă pozele pe care le-a postat ciops. Bonus, Raluca pocnită de un val dubios.

S-a terminat şi concediul. Cam repede, ce-i drept, dar ştiţi cum e.. La muncă, nu la-ntins mâna! Cele 9 zile de concediu au fost împărţite în 4 zile în Thassos, Grecia şi 3 zile în Istanbul, Turcia, cu drum prin Bulgaria.

Cifrele:

• 57.3 km/h media de viteză
• 2195.8 km parcurşi în total
• 5.9 consum mediu (1.5 dCi 105CP)
• 131.6 L de motorină consumaţi
• 530 RON, 0 leva, 185 lire turceşti şi vreo 400 de euro cheltuiţi, fără cazare, 2 persoane

Bulgaria – Fun facts

Cu o noapte înainte de plecare, am pus la încărcat walkie-talk-iurile şi m-am apucat pe citit pe forumuri, speriat de miturile urbane şi povestea lu’ MoFo cu privire la drumul prin Bulgaria. Nu mă pot pronunţa ce şi cum se întâmplă noaptea pe-acolo, însă într-adevăr locurile sunt creepy. Mergi kilometri întregi fără să treci măcar printr-un sătuc.

Vama cu România-Bulgaria. După ce-i prezentăm buletinele tipului care vămuia pe-acolo, trecem la capitolul “taxa de pod”. La dus, ăia de la ghişeu acceptau RON sau Leva, chiar dacă preţul e în euro. La întoarcere, ghişeul de la fix 20 de metri distanţă accepta numai Euro sau Leva. Cum probabil vă şi aşteptaţi, la dus eram plin de RON şi la întoarcere eram plin de euro ca să plătesc taxa de pod. Ce, voi nu plecaţi în vacanţă cu tot cu banii de la saltea după voi?

Vigneta, sau винетка, cum îmi place mie să-i spun, nu se găsea în vamă la dus. Am fost îndrumaţi politicos către prima benzinărie cu un “отивам винетка газ”, unde am fost întâmpinaţi de către un localnic cu tradiţionalul “rovinieta finiş”. Într-un final (deja călcam în picioare sacrul pământ bulgăresc de vreo 30 de km, pe gratis), ajungem la un LukOil dotat cu MiniMapket, unde aveau vignete. Dar n-aveam noi bani de vignetele lor. Că ei acceptau doar leva şi POS-ul refuza să meargă. N-aş fi avut nimic de obiectat, dacă am fi putut să ne înţelegem cu vânzătoarea. Care ştia doar bulgară. De fapt toată lumea de-acolo ştia doar bulgară. Nu înţeleg cum pot oamenii ăştia să aibă cât de cât un turism OK, sau cum pot să folosească un calculator în engleză fără să ştie să lege două cuvinte.

Ghinionul nostru a fost că doar patru dintre noi au învăţat bulgară acum 20 şi ceva de ani de când prindeam bulgarii pe televizorul alb-negru şi mă uitam la “Nu zaieţ, nu pagadi”, aşa că i-am băgat în pizda mamii lor cu benzinăriile lor cu tot, şi-am ajuns la un Petrom unde am plătit 8 EUR în RON pentru vigneta pe o săptămână. Totuşi, să nu credeţi că ăştia ştiau engleză sau română. Doar că au acceptat şi altceva în afară de leva.

Poliţia nu m-a oprit. Ce-i drept, 90% din timp am mers în limita legală, doar 4-5 depăşiri pe linie continuă, nimic senzaţional. Mitul despre poliţîa bulgară e că sunt mulţi, mari şpăgari şi că stau pe după colţuri. Pe după colţuri chiar stau. La întoarcere i-am ginit pe unii într-o zonă cu limită 30km/h, pe indicator. Şi drum drept. Ce să faci, o ţii în 40 şi te uiţi ca prostu’ în oglindă după ei. Mulţi nu sunt. Am întâlnit per total, sub zece echipaje, în condiţiile în care am traversat Bulgaria de două ori. Dar ce m-a uimit mult a fost că şoferii bulgari nu sunt atât de muişti cu străinii precum credeam eu şi precum se vehiculează. De fiecare dată primeam flash-uri de avertizare, şi astfel am evitat să aflu dacă poliţiştii sunt şi şpăgari sau nu.

Majoritatea bulgarilor şofează liniştit şi merg încet, în condiţîile în care majoritatea drumurilor au o bandă pe sens şi sunt multe porţiuni cu linie continuă. Problema e că mai sunt şi unii care merg tare, care se văd nevoiţi să depăşească (deh, doar proştii stau la cozi) pe interzis, dar se panichează grav când vin alţii din faţă. De multe ori am frânat să las dobitocii în coloană, după ce în prealabil s-au băgat d-ampulea în depăşire. Şi da, parcu lor auto nu este foarte strălucit. Poate d-aia îşi permit să facă pe proştii.

PS: Ştiaţi că bulgarii au inventat noile camioane aerodinamice şi cu control al greutăţii? Dacă nu, le puteţi vedea în detaliu în poza 3.
PPS: Ce dracu înseamnă semnul ăla din prima poză pe care l-am văzut în draci prin Bulgaria? Numai la ei e şi nimeni nu ştie. Având în vedere miturile, am presupus că e zonă de pericole şi că te avertizează asupra mărimii anusului dacă te pune dracu’ si opreşti pe-acolo.

Urmează un post despre Grecia şi un post despre Turcia, urmate de un review pe CeRecomand pentru hotelul la care am stat in Thassos.