Ştiu că n-am mai scris de trei luni şi cu atât mai mult închipuiţi-vă câtă silă şi câtă ură am adunat azi ca să ma facă să încep postul ăsta.

Situaţia nefericită face să am de ridicat nişte bani de la MoneyGram şi Western Union. Cum cea mai înţeleaptă mişcare făcută de toţi este să desfiinţeze sediile centrale ale susnumitelor şi să introducă sistemul în majoritatea băncilor, acum am nu doar unul, ci mai multe motive să-mi bag pula.

La Banca Românească încep cu Western Union. Tipa din spatele ghişeului era plictisită nevoie mare, deşi era luni, ora 9:30 dimineaţa. Când aude ce vreau, dă două click-uri şi după aia o aud. “Alinaaa, mi-au venit alea?”. Ţoapa #2 din spatele meu: Nu, n-au venit încă.

O văd cum se îmbujorează şi cum îmi spune mieros: Ştiţi, n-avem încă formulare. Trebuie să reveniţi mai târziu, în 30 de minute. Dumnezei, cruci şi sfinţi, plec. Eram calm. Bine că pe o rază de 200 de metri am câte o sucursală din toate băncile posibile.

Pasul doi, BCR şi Moneygram. Evident, după ce aştept să-şi bea cafeaua şi să flirteze cu curierul (ca-n filme, fraţilor), caută pe sub birou şi se ridică cu o faţă dezamăgită. Atât de dezamăgită încât m-a făcut să-mi bag portofelul la loc în buzunar şi să plec. Deja înţelesesem. După primul pas, aud doar un ţipăt în spate: “Nu mai avem formulare, nu vă pot ajuta”.

Bun, muie şi BCR. Pasul trei, Alpha Bank. Semn mare şi luminat cu MoneyGram în dreptul unui ghişeu, dar din păcate de-abia se vedea de pancartele cu reclame şi de ghiveciul cu flori de pe tejghea. 10 minute mai târziu după ce stau la coadă, când ajung să o întreb de serviciu, casiera dă din umeri şi-mi arată ghişeul de lângă. “Nu ştiu ce-i cu ea, n-a venit. Şi nici nu cred că merge.”

În sinea mea, explodam deja. Îmi băgasem deja pula metaforică în tot ce însemna sistem bancar în România. În dreapta, pe un LCD mare, se derula o reclamă binecunoscută. “Vrei să scapi de cozi? Vrei să câştigi timpul pierdut? Activează-ţi serviciu nostru…” . Futu-ţi morţii mă-tii de serviciu care te scapă de cozi. Eu vreau să scap de incompetenţi, nu de cozi. Că avem cozi din cauza incompetenţilor pe care-i angajaţi.

Pasul 4, peste drum, OTP Bank. Evident, coadă constantă de la primele ore ale dimineţii. Afacerea merge, dar Doamne fereşte să deschidem mai mult de un ghişeu. E criză, ce pula mea? Când i-am zis ce vreau şi m-a invitat să iau loc, m-am uitat cu atenţie pe tălpi, poate călcasem într-un noroc şi nu observasem. Urma să-mi rezolv problema.

Dar cum evident nu călcasem în nimic, figura domnişoarei se schimbă în secunda doi. “Aaah, nu merge sistemul. Uitaţi, am dat click şi nu face nimic. Ştiţi, au schimbat programul…”. Efectiv am rămas fără cuvinte. Am zis să-mi încerc norocul să văd dacă le-au venit formularele proastelor domnişoarelor de la Banca Românească. Şi le veniseră, doar că “banii mei n-au fost trimişi prin Western Union”, că aparent ea ştie mai bine, că nu e codul corect.

Două ore şi 5 bănci mai târziu, eram cu nervii la pământ, cu niciuna dintre cele două probleme rezolvată şi tot drumul spre birou mi-am făcut cruce şi mi-am repetat următoarele întrebări.

1. De ce toţi percep “bună dimineaţa” ca formă de tutuire şi-şi permit să continuie aşa, chiar dacă eu le vorbesc cu “dumneavoastră”?
2. De ce dacă lumea ştie că tu ca instituţie oferi un serviciu, pe care la un moment dat nu-l poţi oferi din terţe motive, nu afişezi un anunţ mare să vadă toţi proştii, să nu mai stea la coadă şi să fută timpul aiurea?
3. De ce peste jumătate din angajaţii băncilor cu care interacţionez sunt incompetenţi? Ce trebuie să aibă la angajare? Ţâţe şi pic de creier? Fraţilor, lucraţi cu oameni, nu fiecare situaţie întâlnită se găseşte pe căcaturile alea de scheme logice pe care vi le bagă pe gât la angajare. Unele situaţii sunt atipice şi trebuie gândite ca atare, trebuie găsită o soluţie alternativă!!!

Înţeleg că rulajul de oameni e mare, dar nu e OK dacă tot timpul în spatele ghişeului este cineva nou, incompetent, care nu ştie ce să facă în situaţii simple. Mi-e greu să cred că cineva care e la ghişeu de suficient timp ca să poarte conversaţii siropoase cu curierul, nu ştie să-şi refacă stocul nenorocit de formulare.

Şi asta s-a întâmplat doar azi, dezamăgit am fost de multe ori. Fix de asta mă bucur că a venit criza peste voi şi vă urez faliment uşor, incompetenţilor.