cutitul este unealta de baza: cu el se desfac conservele, se decojesc fructe si legume, se string suruburi,se dezizoleaza fire (ca sa schimbe stecheru la aspirator sau radiator), se desfac sticlele cu capse (bere, in caz ca nu bea la PET, suc , vin tip “colinele dobrogei” etc…).pemtru vin invfundat exista de obicei un tirbuson obosit, care la un moment dat se strica si ani de zile nu-i mai da prin cap ca se poate cumpara altul. sa revenim la cutite: e de obicei unul singur ‘bun’, denumit de obicei ‘cutitul cu miner…’ (de lemn, verde, rosu etc…) sau chiar “cutitul ala bun”, cu care se taie carne, piine, legume si se fac unele dintre operatiunile de mai sus. cutitul asta e ascutit temeinic pe o piatra de stapinul casei si are o durata de viata nebanuita (peste 1000 de ascutiri, nimeni nu a vazut sfirsitul unui cutit bun, de taiat). pentru suruburi se foloseste tot asta, daca are virful potrivit, sau un altul, subtire, ca sa intre in ‘floare’. pentru mincat la masa in schimb gospodarul este dotat cu niste cutite boante, care nu taie nici rosii. asta cind are musafiri, cind maninca familionul se foloseste acelasi cutit bun, de catre toata lumea, inclusiv la intins margarina (unt nu maninca). oricum gospodarul se descurca in general doar cu furculita (taie omleta, friptura etc…), deci cutitul e pt taiat mezelurile, piinea si intins margarina (uneori chiar si dulceata sau ciocolata). dupa masa, cutitul ala bun mai e folosit la riciit vasele sau aragazul, daca au coaja de jeg din ala care nu se ia (ars de obicei). cutitul bun e de obicei cel mai usor obiect de gasit din casa, se stie mereu exact unde e: ori in sertar, ori pe masa, ori n scurgator.
orice are de cumparat, merge la carfur sau cora. isi ia toata familia cu el. mai intii da o tura de vreo ora pe la magazinele din “antreu”, ca ii place atmosfera, e occidentala. apoi plimba un carut pe rotile vreo trei ore prin absolut tot magazinul, studiaza din cind in cind o conserva nou aparuta, iar cind ajunge in sfirsit la casa are in cos o sticla de ulei, o napolitana si niste salam sasesc feliat, ca asta e cel mai modern mezel. daca are bani (zi de salar) umple trei carucioare, iar la iesire le trage linga o masa la “mecul” nelipsit din astfel de pravalii, unde il vezi sezind, in palton, cu caciula pe cap, sorbocaind o cola. carucioarele ocupa bineinteles tot locul dintre mese. tine o mina pe ele, sa nu i le fure.
daca deschizi capota la o masina ( de preferinta dacie ) isi face drum pe langa tine si incepe sa se bage in seama – invarte de avans chiar daca ii zici ca nu-i nevoie, sufla in ‘jigler’ ca era infundat. Adevaratul gospodar are ‘facut la fabrica’ niste fise puse pe un inel de diferite grosimi ( in mm ) cu care iti verifica si regleaza platina – din nou, impotriva vointei tale. Dupa ce ti-a facut toate reglajele zice ‘no, acuma-i gata ! poti si tu sa dai de-o bere’….
Nu arunca nimic. Pastreaza tot. “lasa acolo, poate e nevoie”. Are inca in debara prima sticla de Coca-cola Pet, prima de Pepsi returnabila (nea Nicu), cutia de la prima pereche de slapi. Mai gasesti printre borcane de dulceata, castraveti murati si rosii in bulion urmatoarele: stechere de electrocasnice, un cauciuc montana uzat, prima editie din libertatea, cuie reindreptate (refolosibile tata), letcon, pungi in care sunt alte pungi, forme de cozonac, prenandez, clesti, spite, un cap de papusa de cand era fi-sa mica, 5 cutii de pantofi pline ochi cu poze alb-negru de la nunta (pana iau rame), bibelouri care nu mai si multe, multe altele. O sa ma mai uit la taica-miu in debara, si mai conpletez.
