E crimă, la propriu. De fiecare dată când plec pe undeva, văd o mulţime de câini întinşi pe şosea, cu maţe pe-afară şi tot tacâmul.
Acum, în 4 ani de când conduc, am lovit doi câini. Şi nu i-am lovit încât să-i fac una cu asfaltul, dar de fiecare dată mi-am îndesat proiectoarele şi mi-am crăpat bara. Paguba mea, nu? Ce să le fac? Să opresc să le cer asigurarea? Să mă dau jos la ei şi să le trag vreo două?
Ultima dată am plecat de la semafor, aveam vreo 40 km/h. Un câine se juca de unul singur pe o bordură înaltă şi exact când treceam pe lângă el, s-a decis că vrea să treacă strada. Literalmente a sărit în faţa maşinii şi evident că l-am pocnit de l-am întors 360 de grade. O babă de pe trotuar urla disperată la mine… “L-ai omorât, criminaluleeeeee” deşi dobitocul a continuat să traverseze strada exact aşa cum începuse.
Câinele – prietenul omului, dar nimeni nu spune că majoritatea exemplarelor sunt cele mai cretine vietăţi de pe pământ. Pagubele pentru fiecare incident de genul ăsta le suportă fiecare, şi-acum cu excelenta lege ce include franşize, ai pocnit un câine, te-ai făcut de 100E şi de timp futut cu asigurările. Asta dacă ai casco; dacă n-ai, plăteşti tu tot.
Şi mai sunt şi ăia care aleargă spre roţile maşinii să te latre. De ce?! Ăia sigur n-au fost călcaţi pe cap până acum, dar nici mult nu o să mai dureze. Şi când mă gândesc că sunt unele specimene care traversează pe trecerea de pietoni doar la culoarea verde…
