Vineri a fost o asa-zisa reuniune a colegilor de liceu, la care nu m-am dus din motive subiective. Ca efect, mi-am adus aminte de multe dintre intamplarile pe care le-am avut in scoala generala si in cei 4 ani de liceu. Pentru curiosi, am mai povestit eu una, alta pe-aici.
Inteligenta dusa la extrem se intruchipa intr-un coleg de clasa din generala. Avem o profesoara de biologie destul de severa, insa stia sa ne aprecieze atunci cand era cazul. Dupa lucrarile de control pe care le dadeam, aduna lucrarile, le corecta, dupa care ni le impartea sa ne uitam la ele. Intr-un final, ne striga sa ii spunem nota obtinuta, ca sa le treaca in catalog.
Intr-o zi se aplica toata povestea de mai sus si atunci cand ii vine randul inteligentului sa-si spuna nota. Cu totii practic ne milogeam la profesori pentru acele cincizeci de sutimi in plus atunci cand luam x,5, si cand dictam notele, o spuneam cu o oarecare teama. Fara sa clipeasca, acesta exclama mandru.. “Cinci spre sapte!”. Nu cred ca a inteles nici pana azi de ce s-a facut o liniste adanca pentru doua secunde, dupa care au urmat cele mai asurzitoare rasete pe care le-am auzit vreodata.
