Contrar oboselii care predomina, azi am avut foarte mult de alergat. In primul rand pentru a-mi efectua necesarul zilnic de ore de munca, si pentru a acumula cantitatea potrivita de oboseala necesara starii de “rupere de toti si de toate”.

Clienti dobitoci, reguli si mai dobitoace. Punct.
Am impresia ca totul iese pe dos in ultima vreme.
Am avut azi un program atat de lejer incat am iesit la 15:00 de la serviciu, si aveam la dispozitie cam 2 ore sa ajung in 4 parti diferite ale Bucurestiului sa-mi achit datoriile la stat si sa dau dovada ca sunt un bun cetatean. Si statul cu ce ma rasplateste? Ma lasa sa merg cu RATB-ul cele 2 ore in 4 parti.

Stiam ca n-am sa rezist. Am luat un taxi. Vorba lu’ Stancu’, macar acolo stii ca stai jos si confortabil. Al dracu’ ghinion se tinea lant. Norisoru’ de ploaie era deasupra masinii. In interior, omu’ meu parca avea limbarita frate. Eu nu mai puteam de oboseala si nu stiam cum sa fac sa treaca timpul mai repede si el conducea ca nebunu’, se lua la harta cu alti soferi si comenta despre accidentele care se intampla din cauza “alora mai bazati”.

In fine, cu chiu cu vai, ajung la Trezorerie unde ma plimba din ghiseu in ghiseu pentru a achita cei 5 RON necesari pentru scurtarea cu o saptamana a perioadei de eliberare a cazierului. Celor din Arad le elibereaza cazierele pe loc. Noua de ce nu?

De la Trezorerie, repede repede la CEC sa achitam cealalta suma enorma de 50.000 pentru ca-mi da Politia foaie de examen si se extenueaza corectandu-mi grila.
De mentionat ca sictirul functionarilor publici, mai ales cu cateva zeci de minute inaintea inchiderii programului este extraordinar.

Fuga fuga de la CEC acasa, imi schimb tricoul si fug la fel de fuga fuga spre scoala de soferi, care mulumita lui Brayn e la mama dracu’. Literalmente.

Intoarcerea acasa a fost cea mai buna decizie pe care am putut-o lua pe ziua de astazi. Somn nu-mi e. Planuiesc sa vad un film, planuiesc sa ma joc putin cu site-ul. Si maine o luam de la capat.