Urăsc să fac cumpărături, şi asta pentru că nu e nimic fascinant acolo, totul este atât de monoton. Te plimbi printre rafturi şi printre zeci de mii de produse, citeşti etichete şi tragi după tine un căruţ imens.

O să fiu un pic misogin, c-aşa mi-e firea, dar spre deosebire de unele femei, eu sunt în stare să intru în supermarket, să iau fix ce-mi trebuie şi să mă îndrept spre casă. Nu tu “stai că e super ofertă la carne”, “să iau de 100 sau de 200?” sau “uite dragă, au lapte d-ăla bunu’”.

Le mai fac şi p-astea, pentru că sunt femeile noastre, le iubim şi TREBUIE, dar ce e prea mult strică.

Supermarketurile la noi sunt ca un vortex, o zonă crepusculară. O secundă suntem oameni normali, iar în cealaltă secundă ne călcăm în picioare la propriu pentru bormaşini, pentru carne de grătar şi bere, sau pentru a pune mâna pe ultimul bax de ulei d-ăla bun înainte să crească TVA-ul cu 5% şi să “nu mai apucăm”. Ca o paranteză, supermarketul deschis non stop a fost una dintre cele mai mari revelaţii pentru economia românească. Cum? Pot să-mi cheltuiesc banii inutil şi noaptea? Sigur, mai vreau!
Citeşte şi restul înregistrării »