In 2 ani de blog, m-am luat de vreo trei ori de vanzatoare, iar azi Alex Mihaileanu ne spune cum vanzatoarea de la colt face apel la zgarcenie, cu toate ca sunt actiuni nefondate.
Asta mi-a adus aminte de o mica intamplare. Inainte sa plec in Italia, ne-am oprit pentru aprovizionare la un magazin micut, inainte de iesirea spre Otopeni. Pe numele lui, “La doi pasi”.
Pe-acolo trec din an in paste, iar pe la magazinul ala, nu am trecut niciodata pana acum. Cu toate astea, vanzatoarea a fost suficient de amabila sa ma lase pe datorie cu 20 de bani, “pana data viitoare”. Si a fost propunerea ei, si m-a impresionat. Intr-adevar, nefiind de prin zona, probabilitatea sa ma intorc curand ar fi fost destul de mica. Dar azi, am oprit special cat eram in trecere pe-acolo si i-am returnat 1RON.
Probabil nu si-a amintit cine sunt, dar mai mult ca sigur mi-a apreciat in gand corectitudinea.
Si cand te gandesti ca sunt unele vanzatoare care trag cu dintii de mia aia de lei vechi. Ba ca sa va mai dau doua paini, sa rotunjim, ba lasati ca va intoarceti mai tarziu cand am, si multe alte chestii de genul asta.





