O sa las putin deoparte ideea cu metroul, si o sa aduc in discutie transportul de suprafata. Am fost nevoit azi, dupa multa multa pauza, sa calatoresc cu un tramvai.
Am observat ca era soare afara, dar ce folos daca vantul sufla cu 20km/h? Dupa 20 de minute de asteptat in statie, cu fularul la gat si gatul la fular, apare si tramvaiul, moment in care refugiul minuscul pe care stateam cu totii a inceput sa se reverse. M-am urcat printre primii, ca de multe ori mi se intampla sa se opreasca o usa fix in fata mea, spre disperarea babelor din spatele meu. In tramvai nu m-am asteptat sa gasesc cine stie ce Jacuzzi, dar ma asteptam macar sa nu fiu atins prin toate partile si impins din toate directiile. Dupa ce s-au inchis toate usile, nu se mai tinea nimeni de bara. Toata lumea putea sa stea bine mersi cu mainile pe langa corp, ca oricum n-aveau unde sa cada la o eventuala frana sadica.
In ciuda aglomeratiei, evident am observat lume care statea cu biletul in mana si se uitau disperati in stanga si-n dreapta, ca nu cumva controlorul sa-l surprinda cu biletul necompostat. Si mai e si cazul tipic cu doamna de varsta a 3-a, ca sa nu zic baba, ce nu poate pasi pe ultima treapta a scarilor, dar nici nu vrea sa stea putin mai jos, ca poate ii scade rangul in societate. Baba cu pricina face comentarii acide la adresa oamenilor “sus pusi” si intotdeauna face referire la sacosa cu raritati proaspat achizitionate de la butic, pe care le-a gasit mai ieftin ca in alte parti. “Usor, usor, ca am oua in traista, maica, si se sparge”. Si eu am in pantaloni, dar nu m-auzi zicand asta in gura mare, nu?
Si ca sa inchei, mi-am adus aminte de o faza care m-a lasat pur si simplu cu gura cascata. Anul trecut, luasem minunatul tramvai 41 cateva statii, pentru ca situatia o cerea. Dupa ce m-am urcat, la prima statie se urca doua femei, mama si fiica probabil, si se posteaza langa compostor, scotocindu-se prin buzunare. Deh, lucru normal, imi zic. Isi cauta biletul. Da’ de unde, nici pe departe. Au scos amandoua un teanc gros de bilete si o foaie de hartie pe care au compostat-o, i-au numarat cu atentie gaurile si au analizat pozitionarea lor, dupa care folosind acel “etalon” au inceput sa caute prin “catalog” doua bilete identice. Partea proasta e ca nu au gasit decat unul. Reactia mamei a fost “Mortii ma-sii, trebuie sa compostam unul nou.”
Penibil sau penibil?
tare ultima faza. Era o zi minunata de vara, vroiam sa ajung la Mall Vitan, intre timp apare tramvaiul, opreste in statie si cand dau sa urc, un tip imi ofera un bilet deja compostat spunandu-mi “i-al ca poate ai nevoie, sigur sunt controlori”. Cand am coborat din tramvai am pasat altcuiva stafeta.
LOL, de mult USA nu mai e tara tuturor posibilitatiilor, putem sa spunem de acum ca Romania e, deci e complet aiurea, intr-un fel sau altul e amuzant, dar ce ai trait tu.. nu prea cred ca a mai fost amuzant :)
Nice… Eu circul cu 368 si de la Orizont pana la Academia Militara tre sa o iau pe jos, apoi iar sa stau in inghesuiala… bleah. Altfel, risc sa ajung la ora 10 la munca, in loc de 8…
Si asa a incaput “Odiseea mijloacelor de transport” De Etherfast Andrei.
faza aia cu punga cu bilete si o hartie o faceam si eu cand eram mic :)) dar in CT style …
aveam scris pe fiecare bilet numarul tramvaiului… era un fel de numar de inmatriculare… si astia nu schimbau compostoarele … si mergeam si eu si frate-miu si bunica… defapt.. cred ca de la bunica am invatat si noi :))
faza aia cu “America tara tuturor posibilitatilor” a picat de mult…
si nu stiu cat o sa mai tina si la noi…
iti mai aduci aminte Etherfast faza din 35 ? cand am fost in grozavesti =)
Normal, cum as putea sa uit? :)
LOL. Mdea…penal, nu penibil. Doh!
De fapt, de ce ma mir ??!?!??
Am auzit multe “smecherii” pentru a insela controlorii dar chestia cu “catalogul” ma dat gata, deci rad de 5 minute imaginandu-mi cele 2 femei cautand biletele in “catalog”, penal de penibil..
[...] vatman, ajungi sa vezi sau sa auzi multe lucruri in decursul timpului. Pe parcursul unei zile, probabil ti se umple frigiderul de carne din partea [...]
Bestial!!! Ultima faza e de filme, dar sa stii ca nu sunt singurele persoane. In liceu am avut un coleg, care avea si el asemenea “provizii”.
m-am gandit si eu odata, la chestia cu biletele :))
da mi se parea prea greu de realizat
““Usor, usor, ca am oua in traista, maica, si se spargeâ€. Si eu am in pantaloni, dar nu m-auzi zicand asta in gura mare, nu?” :)) :)) :))
Cat despre “catalog”, am intalnit si eu fenomele de astea. Am si eu un mare teanc de bilete compostate, dar ma rog.. .colectionam eu acum cativa ani :)) lipsa de ocupatie. Am bilet de cand era 3000 ce vremuri :D