Încă mai cunosc câteva persoane care în ciuda faptului că au ajuns de mult la vârsta la care ar fi trebuit să-și dea seama ce vor să facă cu viața lor, refuză cu seninătate orice oportunitate. Toată ziua îi văd pe net, dacă-i întreb ceva, sunt ocupați dom’le, vorbim mai încolo. Ce-or face sau din ce le vin puținii bani pe care-i au, nu știu refuz să-mi pese.
Dojo are un articol excelent asupra oportunităților online și imediat ce l-am citit, mi-am adus aminte de momentele în care nici eu nu știam ce vreau să fac cu viața mea. În schimb, după ce m-am hotărât, pot spune cu mâna pe inimă că am dedicat nopți și zile întregi activității, învățând puțin câte puțin, evoluând mereu, acumulând experiență. Ce am avut eu diferit? Voința. În ciuda comentariilor total ne-necesare și certurilor nesfârșite (pentru că eu nu făceam nimic util, doar mă jucam, mai bine-aș pune mâna pe-o carte), am ajuns fix unde mi-am dorit și nu regret nimic.
Ironia sorții? Ai mei trag de mine acum să le fac un amărât de site (extrem de necesar, aparent), iar eu nu am timp să mă ocup de el pentru că sunt prins cu altele mult mai importante și mai urgente. Cât despre oamenii de care menționam la început, o să fie mereu oameni de genul ăsta, fie că îmi pasă mie sau nu.
Trebuie doar să vrei și să realizezi că fără muncă grea, nu-ți vine nimic pe tavă.
Saru’mana de apreciere ;)
Eu am inceput primul site pe cand nu aveam nici comp acasa. Inca nu mi-l permiteam, net nici atat (era prin dial up si iesea scump). stateam la job mai mult sa lucrez de pe compul de acolo. Lucrez, vorba vine .. sa scriu cate un articol si cam atat …
In 7 ani am avut foarte putine zile libere efectiv. Astea is cand plec cu al meu in vreun vacation din ala scurt. Acum si asta o rezolv, ca trebuie sa fiu online chiar zilnic, macar juma’ de ora, ca pica reteaua si siturile clientilor. Si aia nu sunt incantati de asta.
Fiind si femeie, iti dai seama ca is ciuadata “satului”. Ochelarista aia care “le are cu calculatoarele”. Colegii fac misto de mine, ca nu stiu sa fac sarmale si imi fac apropouri ca imi pierd vremea pe net. Cand afla ce sume se misca prin conturile mele, au asa o mica pauza, dupa care incep sa cante pe placa aialalta, ca nu tre’ sa ma ocup numai de munca fara distractie, ca nu e bine sa ai cariera serioasa etc. Azi pe avizier la noi era un rahat de ala de povesti de adormit copiii bulimici despre ce naspa e viata pentru femeile de cariera. Rea a dracu’, asa e. Sa ai banii tai si independenta, sa nu depinzi de nimeni si sa aduci venituri bune in familie. Dar na … exista clar si exagerari de fiecare parte a baricadei :)
Cunosc si eu enorm de multe persoane,care habar nu au ce o sa faca cu viata lor.
Si mai trist e ca nu e le pasa …
Daca o sa va opriti numai la bani, nici voi nu o sa castigati nimic. Tu ai 22 de ani. Stai sa vezi de acum incolo……. Eu nu stiu in ce categorie ma aflu (dar o sa va anunt :P). Dojo, pot sa colchaie banii prin conturile tale, ca tot degeaba, daca nu stii sa faci si un lucru marunt. Nu stiu daca e cazul tau, dar, dupa cum te exprimi, lasa de dorit (din punctul meu de vedere). Va doresc sa lasati astfel de posturi ca nu veti schimba nimic. Daca tu faci ce iti place si altul nu face, inca nu ai castigat razboiul. Poate ala o sa fie mai fericit si sanatos la 50 de ani decat altii (nu doresc nimanui asta!). Dar nu va mai dati maturi, inca nu sunteti!
Stii ca ti-am scris un mail despre un proiect in Turcia. Am apreciat ca mi-ai raspuns (desi nu aveai nicio obligatie), dar ma crucesc cand primesc raspunsuri d’astea. Am fost si eu in cateva si, crede-ma pe cuvant, ca sunt chiar ok. Si, mai crede-ma, ca a disparut tineretea in aceasta tara. Lucru foarte trist, de altfel…..
Nu luati in nume de rau cele afirmate mai sus. Sunt opinii si opinii vor ramane. Eu va doresc sa va realizati material si profesional, dar nu sa deveniti masinarii capitaliste. Cu toate ca asta e trendul. Inca nu suntem pregatiti pentru asa ceva….
Numai bine!
S
Uite ţi-am citit articolul de două ori să mă asigur că nu am înţeles ceva greşit. Eu nu cred că totul stă în voinţă, deşi da… foarte multe stau dar nu totul. Trebuie să şi poţi sau mai bine zis să ai resursele necesare pentru a face un lucru.
Că omul nu ştie ce vrea de la viaţă nu găsesc că e întotdeauna vina lui, sunt şi cei care experimentează în stânga şi în dreapta diverse chestii cu scopul de a găsi ce anume vor de la viaţă şi pur şi simplu nu reuşesc să afle. În cazul lor nu cred că e vorba de lipsă de voinţă…
Stii care e treaba mai grava? Ca orbiti de acest virus “CRIZA” unii nu vad oprtunitatile care se deschid. Iar cele din ON-LINE acum incep mai abitir sa infloresca. Insa probabil inca e valabila vorba aia: DACA ERAM TOTI DESTEPTI, ACU’ ERAM MARTIENI! Asa ca aia e… ;)
Un articol destul de dureros, avand in vedere ca ne lovim zilnic de asa ceva pe strada. Daca vointa nu este, atunci nimic nu este. Pe un asemenea subiect cred ca am putea vorbi zile`n tregi … Cand citesc astfel de articole ma duce gandul la niste versuri dintr-o melodie .. “cheloo – cronica unei senilitati premature”, suna cam asa “Asta-i cronica unei senilitati premature
Si reactia intarziata a unei minti imature
Prea bolnav sa munceasca prea fricos sa fure
Prea mandru sa ceara multumit sa-ndure”
Ne-ai rupt. Mai degraba zi-ne ce muncesti tu pretenas. Si vedem daca te ridici peste cei criticati de Eth.
Bag mana-n foc ca jumatate din cei ce au comentat si o sa comenteze la acest articol nu au un loc de munca sau muncesc de maxim 3 luni si cred ca au luat viata-n piept.
Oricum Eth, sincerele mele aprecieri. Te cunosc de ani buni de cand frecai menta grav pe mIRC ca si mine de altfel. Si ai reusit intr-un timp relativ scurt sa faci extraordinar de multe cu viata ta. Daca era articolul asta scris de altcineva probabil ii scoteam ochii. Insa tie iti cunosc evolutia si atunci ai tot dreptul.
I love you too :P
pipes, nu prinzi ideea. Munca pe online reprezinta oricum ceva mai usor, mai ales dupa ce ai prins “spilul” decat ‘nine to five’. Primii ani sunt mai grei, pentru ca ai enorm de invatat, daca nu ai scoala de specialitate. Dupa aia iti faci ‘mana’ si merge treaba bine si repede. Si cand e vorba de freelancing sau de firma ta de specialitate inseamna sa iti vina niste bani pe o munca pe care o faci cu pasiune si deja destul de repede.
Si programul meu de lucru cred ca este mai avantajos decat al celor “normali”. Daca am deadlines ma culc la 2-3 noaptea de pilda si ma trezesc CAND VREAU EU. Adica la 10, 12, cand mi-am facut somnul. Daca nu am ceva stringent de munca, imi pun coada intre picioare si “frec menta”, pentru ca nu dau nimanui raportul.
Si iti garantez ca munca mea este foarte bine platita, is fericita si implinita si am timp si sa fiu prezenta in casa, nu doar sa vin rupta de la “corporatie” la 10 seara.
Am 30 de ani acum si multe posibilitati. Fac bani usor fata de barbatu-miu de pilda, care sta pe santier toata ziua 12-14 ore, pe orice fel de vreme. Nu se plange, pentru ca este pasiunea lui, dar eu dau din taste cateva ore pe zi, mai fac un layout si in rest am timp de mine …
Nu o mai luati si voi atat de “dramatic”, ca nu este. Te specializezi intr-un domeniu “special” si, daca stii sa iti joci cartea, castigi un ban mai mult decat decent, muncesti ce iti place si efortul este uneori mai mic decat in alte cazuri. Plus ca muncesti pentru barba ta si asta e un “feeling” absolut misto.
Draga mea (sper ca imi permiti sa zic asa),
Foarte bine ca esti tu freelancer, internet wizard si mai stiu eu ce. Problema e alta. Una sociala. Nu o voi dezvolta aici. Si nici in alta parte. Ma bucur pentru tine ca faci ceea ce-ti place, intr-un domeniu misto, plin de bani, plin de oportunitati. Dar daca la asta se rezuma totul, dupa mine nu e suficient.
Multumesc pentru intelegere.
O seara buna!
S
Pipes, imi poti spune in liniste oricum :)
Problema sociala? Lucrez de 10 ani in radio. Sunt prezenta la “mitinguri”, ies din casa, aia de ma stiu nu cred ca se pot plange ca sunt introvertita sau cine stie ce din astea. Inteleg unde bati, dar nu inteleg de ce toti aveti impresia ca un om ce munceste online este un retardat socialmente vorbind. Am iubit, am prieteni, am familie, am timp de ei, cu toata munca de “specialitate”.
In articol se discuta despre MUNCA si despre faptul ca exista oportunitati destule, chiar si pentru cei care stau cu fundul pe divan si se plang de lipsa oportunitatilor. Din pacate e nevoie sa mai si muncesti, pentru ca nu prea merge altfel. Banii nu inseamna totul, dar sa nu ii ai e nasol. Crede-ma ca stiu ce vorbesc. Am trait vreo 25 de ani in saracie si povestile cu “banii nu aduc fericirea” dau bine cand ai bani de o prajitura, dupa ce ai platit toate datoriile si utilitatile. Deci permite-mi sa pun un pic de importanta si pe ideea de ban, pentru ca fara ei s-a cam dus naibii fericirea.
Nu discutam aici de averi incomensurabile, ca nu intentionez sa ajung miliardar. Dar e normal sa imi doresc sa pot plati niste utilitati, sa iau o haina decenta si eventual sa ies din tara cu “soarele” macar 1 saptamana pe an, de preferat in Croatia, ca tot ne-a picat noua falca dupa ea. Culmea este ca el, ala “normal”, care nu isi iroseste viata pe net, este cel mai limitat ca program, ca lucrarile de la firma aia mare de constructii la care presteaza nu prea merg fara seful de santier. :)
Dojo,
Nu vorbesc special despre tine. Ma bucur sa vad oameni fericiti, chiar si atunci cand propria-mi persoana nu trece prin perioade foarte placute. Repet. Nu vorbesc despre tine. Si nu vreau sa te dau nici model. E clar ca in tara asta nu se poate intelege om cu om. Sunt multi altii, care inteleg lucrurile astefel. Societatea nu se rezuma la noi doi si cei de pe blog. Din pacate, e mult mai mult de atat. Nu ma lua in seama. Poate sunt frustrat. Sper doar sa nu se mute viata in virtual.
Va doresc sa aveti o criza cat mai placut!
Tot S
P.S. Ce am scris in primul post s-a legat de modul de exprimare. Asta ma deranjeaza. Nu substanta. Din partea mea, poti sa faci dus cu eurocenti. Si inca 99% din tara asta. Eu vreau sa traiesc cu ceilalti 1%.
Sa concluzionez.
Daca spui cu mana pe inima ca esti fericita si implinita, ce rost mai are sa polemizezi cu mine sau alte puslamale!?!?! Peste vreo 10 ani, baga o fundatie ceva, mai ajuti niste tineri si asta a fost….
Pusica (ca tot te duci prin Croatia),
S
daca scoti cuvantul online din articolul tau o sa vezi ca tot ceea ce ai scris se aplica foarte bine si la off-line. numai ca acolo, poate, trebuie efort, trezit de dimineata, inghitit mizerii de la sefi etc etc. dar daca te simti capabil si dastept pune mana fa-ti firma ta si trage pe ea pana nu mai poti. daca poti … . copii ii ai si cum ii cresti, daca la 26 ani nu ti-e rusine sa freci menta toata ziua pe net sau de aiurea inseamna ca undeva e ceva in neregula. altii la varsta asta au deja copii de scoala. :D
Faza amuzanta este ca viata este intr-adevar un joc. Jocul in care castiga cel care are cea mai tare vointa.
Si sa nu va aud ca este nevoie si de noroc. Norocul este acelasi pentru orice om de pe planeta asta; diferenta este ca unii stiu sa profite de el, in timp ce altii nu se pot prinde ca il au, nici daca ii loveste bafta intre ochi.
Mersi si eu de aprecieri. :)
pipes mi-a facut placere sa “polemizez”, pentru ca spui lucruri interesante si un asemenea dialog mi-a placut mereu. Iti spun sincer ca sunt fericita, mi-am dat seama si eu recent ca e chestie serioasa, adica e de bine totul ;)
Cuvantul de ordine este ‘echilibru’, asta este foarte clar. Absolut in orice, ca altfel se ajunge la situatii extreme si e nasol.
Pup si eu inapoi ;)
copiii vor să devină Dojo când se fac mari ;)
Nu e nimic gresit, chiar daca e pentru bani sau nu, atata timp cat e ceea ce vrei. E de ajuns sa-ti gasesti un punct de sprijin, in motiv, si de acolo poti evolua fara probleme. Mai presari asta cum un pic de incredere in sine si vointa si esti sus. Si sus nu inseamna numai bani. Sunt atatia oameni care au realizat lucruri extraordinare fara sa faca avere. Dar repet, cel mai important e sa te uiti odata atent inauntrul tau, dar adanc tare, unde e cel mai ntuneric, unde nu ai indraznit sa te privesti niciodata, si cand esti acolo sa-ti raspunzi la intrebarea asta “Ce vrei?”
Iar Etherfast, daca evolutia ta e asa cum zici, ai aprecierile mele. Inteleg cum e, pentru ca am fost intr-o perioada de ignoranta destul. Dar cand am inceput sa fac lucruri in viata care simteam ca imi fac placere sufletului, atunci totul a inceput sa capete un sens si am gasit o sursa de energie si putere care nu credeam ca exista. Incepi sa te regasesti pe tine insuti.
So, be true to yourself si,ce sa zic, vechiul meu be free ! Respect.
Trebuie mai mult decât să vrei să faci o treabă în mediul online, trebuie să şi poţi.
Ai nevoie şi de nişte skill-uri, şi e nevoie chiar şi de o mini-investiţie în aparatură.
Dar astea le obţii singur, după o perioadă de acomodare cu munca. :D
Ciudat,cand vre-un specialist ma intreaba ceva total neinteresant pt mine exact acelasi raspuns primeste ( in plus ,daca e ceva cecenea/cecenepe autohton si/sau instalator de wordpress/mambo cu pretentii de specialist seo ia si ignore).Cred ca undeva cineva trebuie sa isi reconsidere ceva level:)