De trei ani am blog. De vreo 7 ani stau pe IRC și de mai mult de 8 ani folosesc YM-ul. Fraza din titlu mi s-a întipărit bine în minte undeva după ce am terminat liceul și e regula de bază. Nu trebuie să uiți niciodată că orice-ai face, la sfârșitul zilei tot în viața reală ajungi.
Inițial, am vrut să numesc articolul “Retarzii din online sunt retarzii din viața reală”. O să vedeți de ce.
Pe IRC, am cunoscut o grămadă de oameni stresați din cale-afară că nu li se înregistrează nu știu ce canal sau că nu știu cine i-a înjurat sau le-a furat nickname-ul. Până și oameni în toată firea la 30-40 de ani își neglijau familia și copiii ca să joace trivia sau să dea nu știu ce accese pe niscaiva canale mari. IRC-ul nu trebuie să fie niciodată mai mult de un hobby sau ceva cu care să-ți umpli timpul atunci când te plictisești. În nici un caz nu e un stil de viață. Și-acum, după atâția ani tot intru și dau de același gen de specimene… They’ll never learn. Nu e greu de ghicit cum o să ajungă în viață…
O situație mai de actualitate. Câți dintre voi nu aveți în lista de YM cel puțin un retard, o ființă fără o viață personală care mereu dă mass-uri întrebându-vă de cele mai noi manele sau căutându-l pe Fane (să-i dea buzz când intră, neapărat), sau un om care porcește limba română în ultimul hal? Nu trebuie să fii cea mai cultă persoană din lume, dar așa nu o să ajungi nicăieri. Pentru un post decent cu un salariu bun trebuie să știi unde se pune cratima într-o ortogramă. Dacă nu, sunt destule posturi în Spania la cules de căpșuni sau pe șantier la cărat saci cu ciment, pe un salariu de trei cifre.
Cât despre mania jocurilor și asta se poate dovedi o problemă. Jumătate din clasa a 11-a am petrecut-o chiulind și mergând prin Internet Cafe-uri, din motive destul de vagi chiar și pentru mine acum. Dar la un moment dat m-am trezit la realitate și am realizat că ceea ce fac nu e OK. Cunosc oameni care joacă WoW și DOTA în draci, cu zilele. Știu oameni care au renunțat la școală pentru asta. Și pentru ce? Pentru un prestigiu în online care valorează zero în viața reală. Ăștia sunt oamenii care se sinucid, care comit crime sau care-și petrec viața prin închisori. Și din nou, pentru ce?
In principiu ai dreptate. Mie mi se pare, totusi, ca problema asta e mult mai stufoasa decat la o prima evaluare.
Specimenele de care vorbesti sunt usor identificabile.
Exista, insa, cazuri in care cineva poate cladi un lucru de admirat online, sa-si lase amprenta, sa-i influenteze pe altii si sa nu poata face asta in realitate.
Si atunci vin cu intrebarea filozofica, ce poate nu-si are loc aici: un om poate fi definit de viata online daca online se exprima mai bine?
@catalin nu. nu poti sa definesti un om dupa viata online pentru ca el in online poate SPUNE oricum, oricat, ORICE. in viata reala trebuie sa treaca si la fapte!
majoritatea oamenilor care stau prea mult in online sunt oameni tristi, frustrati si incapabili de apurta o discutie cu ceilalti. link-exchange nu e = relationare.
mai e si chestia ca in online toata lumea are tupeu, esti in spatele unui ecran, nimic nu te poate atinge, ai timp pentru a riposta si pentru a calcula eventualul atac (verbal). nu poti cataloga un om pentru ce spune in online… online-ul nu e o realitate paralela.
Ce spui tu face oarecum parte din progres. Într-un fel e aceeași Mărie cu altă pălărie. În urmă cu câțiva de ani lumea juca barbut, șeptică, pătrățica (jocul ăla pe surprize Turbo) sau mai știu eu ce, iar acum joacă CS, Wow șamd. Înainte bârfea la poartă sau la colț de stradă, acum bârfește pe messenger sau IRC. Retardații de astăzi sunt tot retardații de ieri, doar că se manifestă altfel. Acum pot poci limba română și în scris, nu doar oral :-) Important e ca aceste hobby-uri sau ocupații să nu ne acapareze prea mult viața și să facem diferența între ce e util/practic și ce nu e. Ușor de zis, greu de făcut mai ales cu jocurile care dau dependență :-)
Deși există o diferență între online și real, granița asta devine din ce în ce mai vagă. Ai dat drept exemplu negativ pe cei care renunță la școală ca să se joace ca disperații, dar să nu uităm de concursurile mondiale de CS sau Starcraft, unde premiile sunt cât se poate de reale și de verzi :-D La fel și cu blogging-ul. O fi el virtual, dar reclamele, campaniile și întâlnirile (laser tag anyone?) sunt și ele cât se poate de reale și de bănoase uneori. Cum a spus și Cătălin, problema pe care ai ridicat-o e destul de stufoasă. Sunt prea multe cazuri și contra-exemple.
@Simona: în viața reală trebuie să treacă la fapte? Hmmm… hai să ne uităm puțin la politicieni și la faptele lor care lipsesc cu desăvârșire.
de departe constient ca nu generalizezi, trebuie sa stii ca exista si contrariul, iar tu esti unul din ei. singur spui ca in a 11a ti-ai petrecut-o prin netcafeuri si sunt sigur ca atunci cand te-a prins cate-o febra de vreun fel, ti-ai dedicat zile si nopti aceleia. tot secretul consta in a sti cand sa spui stop, in a sti sa creezi un echilibru decent si real intre prioritati, viata si leisure.
cunosc oameni de 28-30-35 pana chiar spre 40 de ani care ziua au joburi grele si responsabilitati foarte importante, iar seara joaca 1-2 meciuri de dota, sau au un cont de travian, sau joaca o ora si un pic de wow si nu-si neglijeaza nici nevestele/prietenele, nici copii – unde e cazul – si nici prietenii, atunci cand e timp, adica in weekend. totul e de fapt in puterea mintii, cred eu. daca mintea-ti functioneaza intr-atat incat sa te faca sa intelegi ce si cum, ai o mare sansa sa ai o viata placuta si in off si in on LINE.
@cristian: oribila fraza de incheiere a comentariului tau, fara nicio legatura cu restul !!! :)
Zi mai bine unde să pun ștampila că mâine-poimâine vin alegerile europarlamentare și prezidențiale și nu știu pe cine să votez :-)
aoleoooo si te doare ? te doare de asta? prietene, ai atatea si atatea alternative placute pe langa cea de a-ti pune stampila pe unul care o sa se imbogateasca … mai bine te apuci de jocurile de care zice etherfast ca te pot ingropa, daca nu stii sa fii echilibrat! :)
@envi: sunt unii care dau pomană electorală (consistentă). Când au fost alegerile locale, era în tramvai un nene care se plângea că unii nu i-au dat decât o sacoșă și un pix față de alții care i-au dat cozonac și alte bunătăți :-)
P.S.: Wow nu mă tentează deloc, iar de DOTA am auzit de curând și n-am înțeles nimic din el.
@Simona – ii exclusesem din start pe “tristi”. Sunt persoane care ma inspira online. Vezi Adi Soare, Andrei Rosca, Adrian Ciubotaru. Care sunt convins ca sunt niste oameni extraordinari si in afara blogurilor, doar ca eu nu i-am cunoscut in realitate. Deci tind sa cred ca o parte din ceea ce-i defineste e data si de online.
@Cristian – am ajuns si eu la concluzia ta, legat de progres. Internetul e o veriga din evolutia noastra, cu bune si cu rele. Asa cum democratia are anumite dezavantaje fata de comunism, ca sa dau un exemplu.
In 50 de ani n-o sa-si mai puna nimeni problemele astea. Pentru ca toata lumea se va naste pe internet.
in lista de mess am doar persoane care cunosc normele de buna purtare online :) la cum creste nivelul internautilor si primesc calculatoare de la varste tot mai fragede copiii eu zic ca pe viitor o sa fie foarte multe persoane cu probleme grave de socializare. Nu mai stiu sa scrie si chiar sa vorbeasca corect, nu mai stiu ce e aia interactiune face to face si astia care se apuca de jocuri non stop gen wow, blablalbla second life pierd contactul cu realitatea aproape de tot si nici nu-si dau seama cat de eficient puteau folosi timpul ala ca sa faca ceva cu viata lor. Nu-si cladesc ei viitorul in alea 8-10 ore cat stau in fata calculatorului la un joc pe zi, dar usor usor, studiind, experimentand pot deveni mai buni si au o sansa mai buna in viata. Multi prefera viata a 2-a, second life-u’ ala virtual si cand o sa-si dea seama ca e de porc o sa fie prea tarziu.
Sincer? isi merita soarta. Eu ma bucur cand aud obsedati care-si pierd atatea ore pe internet jucandu-se penibilitati si uitandu-se la porneturi… am un zambet arogant si ii las sa-si continuie obiceiurile.
e bine, problemele astea mi le puneam eu acu cativa ani :D))
ai mare dreptate. am doi prieteni ce se joaca nu stiu ce joc si mai ies rar la cate o bere (doar atunci cand le amintim ca au ajuns prea departe si ca au o obsesie) si nici macar in momentele de “real life” nu se domolesc.vorbesc despre ce caractere au..etc…
Si eu am fost disperata dupa conquiztador da’ mi-am dat seama ca imi pierd timpul. Si ceea ce am castigat a fost nervi si kile in plus pentru ca eram toata ziua cu punga de cipsuri si sticla de cola in fata monitorului. acum rad cat de prosata am fost dar ma bucur ca mi-a trecut.
aaa si in plus am ajuns sa pocim limba romana cu caractere de genu ..”jtiu” “ji tu” “mumoasa” etc…mor cand vad asa ceva
am un coleg de serviciu care pe langa faptul ca sta si peste program pentru YM are si un PS pe care’l mai foloseste tot in acest interval…
initial am crezut ca nu are net acasa dar culmea… are… oare cat sta si acasa pe YM ?
Nu prea sunt dependent de net…stau asa mult ca nu am altceva de facut la birou :)
Cand eram mai mititel ( a 8-a, 9-a, ) aveam si eu user pe mirc,pe (undernet) canal , faceam tot felul de dracii.. cand inregistrasem un canal destul de populat de unii vroiau si aia de pe acolo user sa dea si ei un +voice o treaba , si ca sa le dam acces le dadeam test din comenzi :)
Atunci chiar eram dependent, stateam pe dial-up, de dimineata pana noaptea , de acolo se trage “maniak” si “tak30ver” ( asa era useru meu)
acum deschid o fereastra de mess odata pe zi sa schimb 2 vorbe…
Ai dreptate. Dar se intampla si aici ca in viata reala. Dependenta de online este similara cu ceea legata de alcool, tigari si altele. Provoaca o placere pe care unele persoane nu stiu sa o modereze.
[...] (No Ratings Yet) Loading … Pentru cei dependenţi de computer şi jocuri rpg, citiţi asta. Nu căutaţi ieşire în ceva de genu‘. Scriu postul ăsta pentru că am un prieten în [...]
acum cateva zile era un reportaj pe pro tv despre Second Life,problema e ca din ce in ce mai multa lume se joaca asa ceva
Bine punctat. E de stiut ca viata din online nu se poate transpune in offline. Trebuie sa pastram acea granita dintre om si masina. Eu unu cred ca stiu sa pastrez aceasta granita. De multe ori incerc sa fiu si pe online cat mai natural.
o intrebare: cum de a ajuns ala retardatu’ in lista de messenger? nu tu i-ai dat add?
Internetul asta e un loc foarte colorat si plin de miscare (de aia imi place) dar nu de viata.
cunosc oameni care cum trag un partz, fuga pe Facebook sa spuna la toata lumea (pana vor introduce si website-uri cu miros, ramanem la a primi comunicarea doar).
Cine îşi cunoaşte propriile limite şi e decent cu sine însuşi, nu va avea problemele enunţate de tine.
ceao si eu sunt tot un de pendent de jocuri online dar nush dupa ce am citit parca ma pus pe ganduri si am tras o concluzie cred ca ai Foarte Mare Dreptate. Bolgul asta ii bun pentru dependenti de calculatoare sa l citeasca si ei . sincer sa zic ma pus pe gandurii. O sa trimit blogul asta si la alti prieteni de ai mei care sunt la fel. Va multumesc